Baubau

Am gasit cateva capodopere a unei lumi care pare ca a disparut pentru noi, o lume de care auzim de la parintii nostrii cand ne spun cu melancolia vremurilor apuse. Sunt incredibile cand reusesti sa le asculti si intelegi geniul din spatele lor. George Cosbuc - El Zorab Stefan Augustin Doinas - Mistretul cu colti de Argint Moartea Caprioarei - Nicolae Labis Moartea caprioarei - Nicolae Labis Asculta mai multe audio diverse Una din cele mai grozave Doamne daca imi esti prieten - Spiridon Popescu Cred ca ar trebui sa nu ne uitam capodoperele si geniile si ar trebui sa le asculta, citim si apreciem munca.

Am gasit fotografiile anului 2010, fotografii care au primit premii. Un fotograf din Africa de Sud, care a surprins un portret de femeie afgana al carei sot i-a taiat nasul si urechile pentru ca-si parasise casa, a castigat marele premiu "World Press Photo" pentru anul 2010, conform The Telegraph. Povestea lui Bibi Aisha, o femeie de 18 de ani din provincia Oruzgan, Afganistan, incepe cand a fugit din casa sotului sau, la casa parinteasca, plangandu-se de un tratament violent al sotului. Legea talibana condamna acest lucru astfel incat s-a cerut ca Bibi sa fie predata justitiei. Pentru ca "si-a facut de rusine" familia, i-au fost taiate nasul si urechile Dupa ce a fost pronuntat verdictul sau, fratele si sotul lui Bibi au fost cei ce i-au taiat nasul si urechile. A fost apoi abandonata de semenii sai, dar salvata si ingrijita de armata americana. In prezent aceasta traieste in America, dupa ce a petrecut timp intr-un refugiu pentru femei din Kabul, si

Acum douazeci de ani lucram ca taximetrist ca sa ma intretin. Intr-o noapte cand am ajuns la o comanda, la 2:30 AM , cladirea era in intuneric, cu exceptia unei singure lumini la o fereastra de la parter... In asemenea circumstante, multi taximetristi ar claxona o data sau de doua ori, ar astepta un minut si apoi ar pleca. Dar am vazut prea multi oameni care depindeau de taxi ca fiind singurul lor mod de transport. Daca nu mi se parea un pericol, intotdeauna mergeam la usa . Deci am mers si-am batut la usa .. -" Doar un minut" raspunse o voce firava, a unei persoane mai in varsta. Auzeam ceva tras de-a lungul pardoselii. Dupa o pauza lunga, usa s-a deschis. O femeie mica de statura, in jur de vreo 80 de ani statea in fata mea. Purta o rochie colorata si o palarie mare cu o panglica de catifea prinsa pe ea,ca o femeie dintr-un film din anii'40. Langa ea era o valiza mica de nailon. Apartamentul arata ca si cum nimeni n-ar mai fi locuit acolo de ani de zile. T

Cu toate ca mare parte din cei care au citit stiu si continuarea....partea a doua a povestirii: „Nu este mare lucru”, îi răspunse ea. „În fiecare zi mă duc să îl văd pe Eli.” „Pe Eli?” „Da, pe Eli, tâmplarul, îmi place să stau cu el în atelier.” „Dar de ce?” „Ce ar fi să descoperi singur? Du-te la el sus pe deal!” Şi cu aceste cuvinte, Lucia se întoarse şi plecă. „Dar crezi că-i va face plăcere să mă vadă?!?” strigă el după ea. Însă Lucia nu-l mai auzii. Aşa că Pancinello se întoarse acasă, se aşeză la fereastră şi începu să se uite cum alergau omuleţii de colo-colo, lipindu-şi etichetele unul pe celălalt. „Dar nu este drept!”, îşi spuse el supărat. Şi pe loc se hotărî să meargă le Eli. Se îndreptă spre deal şi urcă pe cărarea strâmtă până ce ajunse în vârf. Când intră în atelier, făcu ochii mari de uimire. Toate obiectele erau URIAŞE. Scaunul era cât el de înalt. Ca să vadă ce se află pe bancul de lucru trebui să se ridice pe vârfuri. Ciocanul era lung cât braţul lui! Înghiţ

Am primit de la Mishu o povestire foarte frumoasa, cu o morala extrem de buna: "Locuitorii din Wemmik, eroii povestirii noastre, erau nişte omuleţi mici, din lemn, ciopliţi toţi de un tâmplar pe nume Eli. Acesta îşi avea atelierul pe un deal, de la a cărui înălţime se vedea întreg satul. Fiecare omuleţ era altfel. Unii aveau nasul mare, alţii aveau ochii mari. Unii erau înalţi, alţii erau scunzi. Unii purtau pălărie, alţii purtau costum. Însă două lucruri le erau comune: toţi erau făcuţi de acelaşi tâmplar şi trăiau în acelaşi sat. De dimineaţa până seara, zi de zi, omuleţii făceau un singur lucru: lipeau etichete unul pe celălalt. Fiecare omuleţ avea o cutie plină cu steluţe aurii şi o cutie plină cu bulinuţe negre. Cât era ziua de lungă îi vedeai pe străzile satului lipind steluţe sau buline unul pe celălalt. Omuleţii drăguţi, din lemn lustruit şi frumos vopsiţi întotdeauna primeau steluţe, dar aceia din lemn necizelat, cu vopseaua sărită, nu primeau decât buline. Tot st

Acum ceva timp a aparut o reclama foarte faina de la Mercedes, Aici: si era si banal sa nu apara si de la Dacia..replica :))) si se pare ca in ultima perioada romanii si-au mai gasit simtul umorului, avem o alta chestie foarte faina de la ei: continuarea aici, "Christmas Party": partea II Have fun, si o zi grozava

Recent am primit pe net un articol cu titlul: "Jocurile Video, cheia succesului in viata?" Am sa pun cateva citate mai interesante din articol, dar daca doriti intregul articol puteti sa il cititi AICI "Jocurile video nu sunt folositoare atunci cand vine vorba de productivitate, insa acestea produc ceva mult mai important – emotii puternice si relatii sociale care ne pot schimba viata si ne pot ajuta sa schimbam lumea, scrie Huffington Post." "Pentru ca jocurile stimuleaza si provoaca emotii mult mai puternice decat viata reala – emotii precum curiozitatea, optimismul, mandria si dorinta de ati uni fortele cu altii pentru a duce la capat un proiect. Jocurile incep sa devina modalitati eficiente de conexiune cu prietenii si familia – intarind legaturile intre oameni. Adevarul e ca, in societatea de astazi, jocurile video implinesc unele dorinte umane pe care lumea reala nu le poate satisface. Jocurile ofera recompense pe care realitatea nu le poate da. &

Am primit pe e-mail de la Ligia o povestire foarte frumoasa, Intr-o zi, un tanar sarac care vindea diferite marfuri din poarta in poarta ca sa-si plateasca studiile la universitate, gasi in buzunar doar o moneda de 10 cents; îi era tare foame. Decise sa ceara ceva de mancare la urmatoarea casa. Dar nervii lui l-au tradat cand ii deschise usa o femeie foarte frumoasa. In loc sa ceara ceva de mancare, ceru un pahar cu apa. Ea se gandi ca tanarul parea infometat, asa ca ii aduse un pahar mare cu lapte. El il bau incet si dupa aceea intreba: -Cat va datorez?- -Nu-mi datorezi nimic, raspunse ea. Mama mea ne-a invatat ca trebuie sa fim mereu buni cu cei care au nevoie de noi. El raspunse: Va multumesc din suflet...! Cand Howard Kelly (acesta este numele tanarului) pleca de la casa aceea, se simti nu numai usurat, dar si increderea in Dumnezeu si in oameni deveni mai puternica. Fusese pe punctul de a abandona studiile din cauza saraciei … si totusi … Dupa cativa ani, femeia

Poate ca e trist, dar daca cumva sunteti destul de norocosi incat sa aveti pe cine iubi ar fi bine sa invatati din aceste povestiri: Durerea de stomac cu care s`a trezit nu se datora oboselii sau a mancarii,ci mai degraba din cauza evenimentelor ce aveau sa se intample in ziua aceea. Astazi trebuia sa incheie o relatie ce dura de 2 ani de zile…si chiar considera ca a ramas tarziu.trebuia sa se termine;  –”Nu vreau sa o neindreptatesc nici pe ea.Nu sunt eu unic in lumea asta. Nu sunt nici prea frumos, nici prea destept, dar am facut tot ce imi statea in putere ca totul sa fie bine, sa nu se termine” Tanarul simtea ca durerea de stomac se accentueaza. Simtea ca se sufoca. S`a imbracat repede si a iesit. Nu a lasat`o niciodata sa astepte pana acum si nu putea sa o faca nici de data asta. Era o zi ploioasa de aprilie. In cateva minute a ajuns la locul intalnirii, si ca de obicei a ajuns primul. Dupa cateva minute o vede apropiindu`se pe iubita lui. Se hoatarasc sa mearga la un caf

Se numea Fleming şi era un agricultor scoţian sărac. Într-o zi, în timp ce muncea pentru a caştiga pâinea pentru familia sa, auzi un strigăt de ajutor provenind din direcţia unei mlaştini din apropiere. Lăsă treaba pe care o făcea şi alergă spre mlaştină. Acolo, văzu un băieţel scufundat până la mijloc, care striga încercând cu disperare, dar în zadar, să se elibereze de noroiul în care căzuse Domnul Fleming îl scoase pe băieţel din mlaştină, salvându-l astfel de la o moarte îngrozitoare. A doua zi, se prezentă în casa sa sărăcăcioasă, un nobil îmbrăcat elegant, coborâd dintr-o frumoasă căruţă, şi se prezentă ca fiind tatăl băieţelului pe care omul îl salvă de la o moarte sigură. “Doresc sa vă recompensez", îi spuse nobilul. “Dumneavostră aţi salvat viaţa fiului meu". “Nu, nu pot accepta bani pentru ceea ce am făcut”, răspunse agricultorul scoţian. În acel moment, fiul său se opri în faţa uşii casei. “E fiul dv.?" întrebă nobilul. “Da", îi răspunse mâ

Am aflat acum ceva timp ca romanii au cumparat si ei drepturile pentru franciza "Got Talent" si show-ul se va numi: "Romania are talent". Tinand cont de experientele trecutul de acest gen "Megastar" sau ce a mai fost nu sunt foarte entuziasmat de toata chestia asta. Show-ul este foarte bine cotat in Marea Britanie si in America si chiar imi place sa il urmaresc, dar ma cam gandesc ce se va intampla odata ce el va ajunge la noi in Romania. O sa fim distrusi de atata "talent". Oricum pana una alta haideti sa vedeti parte distractiva a ceea ce ne asteapta, si chiar ma astet sa vad asa ceva si pe la noi in Romania: cantareti de o asemenea talie o sa fie extreeeem de multi: Si cu siguranta o muuuultime de acestiaaa: Cam la asta ma astept in mare parte: Eu sincer as vrea sa sper ca macar asa ceva sa vad: sau asa: si cel putin un asemenea cantaret: Primele dorinte cam stiu ca o sa mi se indeplineasca....urmatoarele...mai

Eh...cei de la Pixar nu se lasa asa usor. Un alt incredibil filmulet scos. Se numeste "Day&Night". Day and Night Pixar shortfilm from Nick Kachashvili on Vimeo . Eterna lupta dintre Noapte si Zi...doar cu un sfarsit frumos. Un sfarsit in care cei doi raman prieteni....si un adevar foarte mare....a trece de la intuneric la lumina este doar o chestiune de cateva clipe. Am invatat asta cand am auzit prima data expresiile: intre dragoste si ura este doar un mic pas, intre geniu si nebunie granita este foarte ingusta, drumul de la ras la plans este extrem de scurt... Traim intr-o lume a extremelor, intr-o lume care ne impinge catre poli...ori esti plus ori esti minus. Nu este un lucru rau intotdeauna sa adopti o parte categorica...dar este gresit sa fii extremist. In viata avem nevoie sa fim echilibrati si sa stim sa ascultam....sa avem principii puternice dar urechi deschise pentru ca sunt momente in care ne vom insela si sa putem sa revenim pe calea buna. Si...p

Cei de la Volswagen au facut un experiement extrem de interesant care l-au numit "The Fun Theory". Facand unele lucruri cum ar fi urcatu pe scari, aruncatul de gunoi la cosul de gunoi public si reciclarea sticlelor amuzante au vrut sa dovedeasca ca comportamentul oamenilor poate fi schimbat in bine atunci cand lucrurile banale devin amuzante. Primul exemplu, urcatul scarilor in locul folosirii scarilor rulante atunci cand scarile "canta": Cantitatea de gunoi care este aruncata intr-un tomberon este muuult mai mare atunci cand acel tomberon este "cel mai adanc din lume": Si cea mai interesanta chestie si cea mai elocventa este cea cu colectatul sticlelor - diferenta este enooorma: Cred ca lucrurile ar fi mult mai frumoase daca am reusi sa facem totul amuzant si interesant :)

Moise Mendelsson, bunicul cunoscutului compozitor german, a fost un bărbat de departe de a fi chipeș. Dimpotrivă, pe lângă faptul că era mic de statură avea o cocoașă grotească. Într-o zi l-a vizitat pe un comerciant din Hamburg, care avea o fată foarte drăguță, pe care o chema Frumtje. Moise se îndrăgosti disperat de fata care îl privea cu vădită repulsie pentru înfățișarea sa. Când a vizitat casa negustorului, înainte de plecare, Moise și-a luat inima în dinți, s-a dus la etaj unde era camera fetei pentru a schimba ultimele cuvinte cu ea. Era de o frumusețe cerească, iar el se zbătea în chinurile iadului atunci când fata rufuza să se uite măcar la el. După câteva încercări de a lega o conversație, Moise a întrebat-o timid: Știți de ce căsătoriile se fac în cer? Da! a răspuns fata, în timp ce se uita mereu în pământ. Dar, dumneavoastră știți de ce? Da, știu! a raspuns el. Vedeți, în cer, la nașterea fiecărui băiat, Domnul îl anuntă care va fi fata cu care se va căsători. Când

Pentru ca intotdeauna am apreciat si am iubit oamenii care stiu si pot sa zambeasca...am ceva pentru ca toti sa o puteti zambi :) din ciclul...pericole la cinema: Un cuplu sta la coada la un cinematograf, iar langa coada era o tiganca care vindea fel de fel de chestii. Cand ajung in dreptul tigancii, aceasta il abordeaza pe tip: - Cumparati la iubita un buchetel frumos? - Nu, multumesc nu. - Macar niste bomboane d-astea, sunt foarte bune. - Nu, multumim frumos - Macar luati niste popcorn, e proaspat si gustos, doar 5 lei punga. - Nu, multumim, o sa luam dinauntru. Si dau sa treaca mai departe, moment in care tiganca, cu un zambet rautacios pe fata, le zice: - Sa stiti ca in filmul asta ucigasul este soferul de taxi! si pericolul luptelor: Inainte de ultima repriza a meciului de K1, unul dintre luptatori merge la colt si il intreaba pe antrenorul sau: - Cum stau? - Daca reusesti sa il omori in ultima repriza faceti egal! oricum in incheiere as vrea sa va atrag ate

Paul a primit cadou de Craciun o masina nou-nouta de la fratele sau. In seara de ajun, cand a coborat din biroul sau sa-si ia masina parcata in fata cladirii, a vazut cum un pusti de vreo sapte ani se invartea cu ochii mari in jurul masinii sale. - “Este masina dv. domnule?”, a intrebat el. Paul a inclinat capul afirmativ. - “Fratele meu mi-a dat-o cadou de Craciun”. Baiatul ramase nauc. - “Vreti sa spuneti ca fratele dv. v-a dat-o asa…gratis?…fara sa platiti nimic? Domnule! As vrea…” Baiatul ezita. “Desigur” se gandi Paul, “stiu ce-i trece prin cap. Ar vrea sa aiba si el un frate bogat ca mine.” Dar ceea ce spuse apoi pustiul il facu pe Paul sa ramana cu gura cascata: ” As vrea sa pot fi si eu un astfel de frate!” Paul se uita cu uimire la baietelul din fata lui si manat de un impuls interior, ii zise: - “N-ai vrea sa te duc putin cu masina mea?” - “Cum sa nu! Tare mi-ar placea!” Dupa un raid prin cartier, baiatul se intoarse spre Paul. Ochii ii sclipeau de emotie. - “

In 1921, Lewis Lawes a devenit seful corpului de gardieni la inchisoarea Sing Sing. Pe atunci regimul nici unei alte inchisori nu era atat de dur ca acela de la Sing Sing. Dar cand Lawes a iesit la pensie 20 de ani mai tarziu, inchisoarea aceea devenise o institutie umanitara. Cei ce au studiat sistemul i-au atribuit lui Lawes meritele acestei schimbari, dar cand a fost intrebat despre secretul acestei transformari, el a spus: “Totul se datoreaza minunatei mele sotii, Catherine, care este ingropata dincolo de zidurile inchisorii”. Catherine Lawes era o tanara mama cu trei copiii mici cand sotul ei a inceput sa lucreze la inchisoare. Toti au avertizat-o de la inceput ca nu ar trebui sa treaca niciodata dincolo de zidurile inchisorii, dar aceasta nu a oprit-o pe Catherine! Cand s-a jucat primul joc de basket din inchisoare, ea a pasit in sala de gimnastica insotita de… cei trei copii ai sai si s-a asezat in tribune alaturi de detinuti. Conceptia ei era: “Sotul meu si cu mine avem d

A fost odata un baietel care dorea sa-L intalneasca pe Dumnezeu. Stia ca era o calatorie lunga pana unde locuia Dumnezeu, asa ca si-a pus in gentuta de gradinita un pachet cu biscuiti si sase cutii cu Pepsi. A plecat la drum. La numai trei strazi de casa lor, a vazut o batranica stand pe banca intr-un parc. Privea la niste porumbei. Baietelul s-a asezat langa ea si a deschis gentuta. Era gata sa soarba putin Pepsi, cand vazu ca batrana arata foarte flamanda. I-a oterit un biscuit. Ea l-a acceptat cu multumire si i-a zambit. Zambetul ei era atat de frumos, asa ca baietelul dori sa-l mai vada; ii darui si un Pepsi. Din nou ea ii zambi atat de frumos. Era incantat. Au stat acolo intreaga dupa-amiaza mancand si zambind. Nimeni nu spunea nici un cuvant. Cand seara se lasa peste oras, baietelul isi dadu seama ca este obosit si ci trebuie sa plece acasa. Dupa ce facu cativa pasi se intoarse si-i dadu batranei o imbratisare. Ea ii darui cel mai mare si frumos zambet. Cand baietelul

Pe vremea când o îngheţată costa mult mai puţin decît astăzi, un copil de vreo 10 ani intră într-o cofetărie şi se aşeză la o masă. Fata care servea îi puse un pahar cu apă în faţă. “Cât costă o îngheţată de ciocolată cu migdale pe deasupra?”, o întrebă copilul. “Cincizeci de cenţi”, îi răspunse fata. Copilul scoase din adâncul buzunarului un pumn de monede, şi le examină atent. “Şi... cât costă doar îngheţata de ciocolată?”, întrebă el din nou, ruşinat parcă. Alţi clienţi tocmai aşteptau să se elibereze o masă, aşa că fata deveni oarecum agitată. “Treizeci şi cinci de cenţi”, îi răspunse, cu glas tăios, copilului. Acesta îşi numără încă o dată monedele. “Atunci vreau doar îngheţata de ciocolată, fără migdale deasupra”, spuse el, hotărât. Fata îi aduse îngheţata împreună cu nota de plată, i le puse pe masă şi plecă. Copilul termină îngheţata, plăti la casă şi ieşi din cofetărie. Când fata veni să cureţe masa, i se puse un nod în gât, şi ochii i se împăienjeniră. Acolo, lângă farf