Daruirea ta poate sparge inimi si modela caractere

In 1921, Lewis Lawes a devenit seful corpului de gardieni la inchisoarea Sing Sing. Pe atunci regimul nici unei alte inchisori nu era atat de dur ca acela de la Sing Sing. Dar cand Lawes a iesit la pensie 20 de ani mai tarziu, inchisoarea aceea devenise o institutie umanitara. Cei ce au studiat sistemul i-au atribuit lui Lawes meritele acestei schimbari, dar cand a fost intrebat despre secretul acestei transformari, el a spus: “Totul se datoreaza minunatei mele sotii, Catherine, care este ingropata dincolo de zidurile inchisorii”.

Catherine Lawes era o tanara mama cu trei copiii mici cand sotul ei a inceput sa lucreze la inchisoare. Toti au avertizat-o de la inceput ca nu ar trebui sa treaca niciodata dincolo de zidurile inchisorii, dar aceasta nu a oprit-o pe Catherine!

Cand s-a jucat primul joc de basket din inchisoare, ea a pasit in sala de gimnastica insotita de… cei trei copii ai sai si s-a asezat in tribune alaturi de detinuti. Conceptia ei era: “Sotul meu si cu mine avem de gand sa le purtam de grija acestor oameni si eu cred ca si ei vor avea grija de mine! Nu am de ce sa ma tem!” A continuat sa se familiarizeze cu ei si cu dosarele lor.

A descoperit ca unul dintre ucigasii condamnati era orb, asa ca i-a facut o vizita. Tinandu-i mana in mainile ei, l-a intrebat: “Citesti in Braille?” “Ce e Braille?” a intrebat el. Apoi ea l-a invatat cum sa citeasca. Ani mai tarziu, inima lui transformata de aceasta iubitoare purtare de grija, avea sa planga pentru ea.

Apoi, Catherine a gasit in inchisoare un surdo-mut. A mers la scoala ca sa invete sa foloseasca limbajul semnelor. Multi au spus despre Catherine Lawes ca a fost intruparea lui Isus in inchisoarea Sing Sing din 1921 pana in 1937.

Apoi intr-o zi, ea a fost ucisa intr-un accident rutier. Dimineata urmatoare Lewis Lawes n-a venit la lucru, asa ca secundul i-a luat locul. Aproape instantaneu, inchisoarea parea sa stie ca ceva nu era in regula. Urmatoarea zi, trupul ei neinsufletit se odihnea acasa intr-un sicriu, la trei sferturi de mila de inchisoare.

Cand gardianul isi facea plimbarea de dimineata, a fost socat sa vada o mare multime formata din cei mai duri si mai insensibili criminali adunati ca o turma de animale la poarta principala. Apropiindu-se el a observat lacrimi de durere si tristete pe fetele lor. Stia ce mult au iubit-o ei pe Catherine!

Atunci s-a intors si le-a spus: “In regula, baieti, puteti sa mergeti. Dar fiti atenti si intoarceti-va diseara!” Apoi a deschis poarta si o procesiune de criminali s-a deplasat, fara nici un gardian, trei sferturi de mila ca sa se alinieze in fata sicriului pentru a aduce un ultim omagiu Catherinei Lawes. Si toti s-au intors! Toti!
de Tim Kimmel

Am ales sa pun in ultima perioada astfel de povestiri...pentru ca simt ca avem nevoie sa castigam ceea ce s-a pierdut in ultimii ani. Dragostea pentru cei din jurul nostru. Cateodata ma simt un intrus, un rebel care discuta despre dragoste si jerta si daruire, ma uit la oamenii din jur si atat de putini vad care sunt gata sa combine aceste lucruri.

Tot mai des intalnesc oameni care acuza, lovesc si cauta pur si simplu, cauta motive si vinovati pentru care sa nu se implice, pentru care sa nu se jertfeasca. Cele mai des si nepreferate fraze ale mele sunt: De ce sa fac eu cand ceilalti?, De ce sa merg eu cand ei?, De ce sa inteleg eu cand restul nu ma inteleg?.

Iubirea si dedicarea a facut ca cei mai rai criminali din cea mai dura inchisoare a acelui timp sa devina oameni exemplu. Ucigasii, hotii, violatorii au devenit oameni onesti pentru inima si dedicarea unei femei.