Baubau

Moare cate putin cine se transforma in sclavul obisnuintei, urmand in fiecare zi aceleasi traiectorii; cine nu-si schimba existenta; cine nu risca sa construiasca ceva nou; cine nu vorbeste cu oamenii pe care nu-i cunoaste. Moare cate putin cine-si face din televiziune un guru. Moare cate putin cine evita pasiunea, cine prefera negrul pe alb si punctele pe “i” in locul unui vartej de emotii, acele emotii care invata ochii sa straluceasca, oftatul sa surada si care elibereaza sentimentele inimii. Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este nefericit in lucrul sau; cine nu risca certul pentru incert pentru a-si indeplini un vis; cine nu-si permite macar o data in viata sa nu asculte sfaturile “responsabile”. Moare cate putin cine nu calatoreste; cine nu citeste; cine nu asculta muzica; cine nu cauta harul din el insusi. Moare cate putin cine-si distruge dragostea; cine nu se lasa ajutat. Moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si de mila si detestand ploaia care nu

În prima zi, D-zeu a creat câinele şi i-a zis: "În fiecare zi să stai în uşa casei şi să latri la oricine intră în casă sau trece prin faţa ei . Pentru asta îţi dau 20 de ani de viaţă." Câinele a răspuns : "E prea mult timp pentru a sta şi a lătra. Ce-ar fi ... să-mi dai doar zece ani şi să-i păstrezi pe ceilalti zece?" Şi D-zeu a fost de acord.  A doua zi, D-zeu a creat maimuţa şi i-a zis: "Înveseleşte-i pe oameni cu maimuţărelile tale şi fă-i să râdă. Pentru asta îţi dau o viaţă de 20 de ani." Maimuţa a zis:"Să mă maimuţăresc 20 de ani? Asta-i destul de mult ! Ce-ar fi să-ţi dau 10 ani înapoi cum a făcut şi câinele ?" Şi D-zeu a fost de acord.  A treia zi, D-zeu a creat vita şi i-a zis: "Tu să mergi toată ziua pe câmp cu ţăranul, să suferi de arşiţa soarelui, să ai viţei şi să dai lapte să poţi întreţine familia ţăranului. Pentru asta îţi dau 60 de ani de viaţă." Vita a răspuns:" Asta e o viaţă destul de grea, şi t

Am vazut prima data titlul acestui articol si nu am reusit sa il citesc atunci, dar mi-a ramas in minte si azi am reusit sa il citesc. Este impresionant, este o lectie de viata, este un model pentru toti cei care la un moment in viata vor fi parinti. Nimeni nu ne va aprecia atunci cand suntem oameni obisnuiti care facem lucruri obisnuite, ci atunci cand suntem oameni obisnuiti care facem lucruri extraordinare, nu va pot dori in viata nimic altceva decat sa fiti extraordinari indiferent de ceea ce ati primit de la viata. Alina Szollo şi-a dedicat viaţa băiatului său, care nu îşi poate folosi mâinile şi picioarele. Timişoreanca şi-a dus fiul în braţe la grădiniţă, la şcoală, iar acum merge zi de zi cu el la facultate. Alina Szollo nu consideră că face ceva ieşit din comun, ci doar ceea ce ar face orice mamă pentru copilul ei: să îi dedice întreaga viaţă. Alex, în vârstă de 21 de ani, a suferit un şoc la naştere şi a fost diagnosticat cu paralizie cerebrală cu tetrapareză spastică.

Ai văzut în filme (sau poate cunoști personal) acei bătrânei ranchiunoși unii pe alții, care se condamnă mereu? Sa stiti ca nu toti sunt batrani :)))) mai sunt care sunt doar ranchiunosi :D Îmi amintesc de o scurtă poveste: Erau odată doi călugări care traversau pădurea în drum spre mănăstire. Într-o vale au întâlnit un râu. În timp ce se pregăteau să îl traverseze s-a apropiat de ei o femeie – îmbrăcată lejer – care i-a rugat să o ajute să traverseze. Bătrânul călugăr a luat-o în brațe și a traversat-o apa. A lăsat-o jos, iar călugării au plecat apoi mai departe pe calea lor. Al doilea călugăr, mai tânăr, după ce l-a privit consternat pe fratele să traversând apa cu femeia în brațe, a bombănit întregul drum. La apropierea serii, călugărul tânăr nu a mai rezistat și într-un final a explodat: “Bine frate, tu ne spui mereu să stăm departe de femei și de tentații, iar tu ai dus-o în brațe? Ce exemplu ne dai?” Bătrânul călugăr s-a uitat senin la el și i-a răspuns “Frate, eu am lăsat fat

A trecut vara...a fost una incendiara. A fost una si de pauza pe blog, dar de azi sper sa reincep cu succes ceea ce am lasat. Mi-a fost dor sa scriu pe blog, mi-a fost dor sa stau si sa impartasesc cu voi fiecare lucru peste care dau care mi se pare interesant. Nu stiu cum a fost vara voastra, nu stiu cum v-ati distrat dar sper sa fi avut un timp cel putin la fel de tare ca si al meu. As vrea sa impartasesc o poveste care am gasit-o si care m-a impresionat...mai mult pentru ca apreciez cu adevarat ceea ce a reusit acest om sa faca. Colonelul Harland Sanders s-a nascut pe 9 septembrie 1890. Tatal Colonelului Sanders a murit cand acesta avea 6 ani, mama sa fiind nevoita sa lucreze, iar tanarul Harland trebuind sa aiba grija de fratele si sora sa mai mici. Acest lucru l-a determinat sa se ocupe si de bucatarie. La varsta de sapte ani era un adevarat maestru in pregatirea unor mancaruri traditionale. Cand Harland avea 12 ani mama sa s-a recasatorit, iar el a plecat de acasa si a inc