Pentru cei care cred ca viata lor e complicata...un model de urmat
Alina Szollo şi-a dedicat viaţa băiatului său, care nu îşi poate folosi mâinile şi picioarele. Timişoreanca şi-a dus fiul în braţe la grădiniţă, la şcoală, iar acum merge zi de zi cu el la facultate. Alina Szollo nu consideră că face ceva ieşit din comun, ci doar ceea ce ar face orice mamă pentru copilul ei: să îi dedice întreaga viaţă. Alex, în vârstă de 21 de ani, a suferit un şoc la naştere şi a fost diagnosticat cu paralizie cerebrală cu tetrapareză spastică.
Condamnat să nu îşi poată folosi nici mâinile, nici picioarele, tânărul a dovedit că poate învinge orice handicap. Sprijinit de mama sa, a mers la grădiniţă, alături de copiii fără probleme, la şcoală, iar în prezent este cel mai bun student al Secţiei de Limbi Moderne Aplicate, de la Universitatea de Vest din Timişoara. Nu ar fi ajuns ceea ce este astăzi dacă nu ar fi avut o familie minunată alături de el: tatăl, care munceşte pentru a aduce banii necesari în casă şi mama, care l-a însoţit la grădiniţă, şcoală şi facultate. În ciuda greutăţilor pe care le-a întâmpinat, Alina Szollo, în vârstă de 39 de ani, este mereu cu zâmbetul pe buze. Cu un optimism de neimaginat, îşi spune povestea care este o adevărată lecţie de viaţă. „Până în clasa a şasea, l-am cărat doar în braţe.
După aceea, Alex a reuşit să se târâie şi ne-am dezvoltat scheme de prindere şi împuns cu cotul. Nimic nu a fost uşor însă. Am întâmpinat greutăţi în tot ce am încercat să facem. Când l-am dus la grădiniţă, i-am forţat într-un fel să îl primească, măcar câte două ore. Au încercat să mă refuze, spunându-mi că este prea complicat. Atunci le-am spus că voi sta eu la uşă şi voi răspunde pentru tot ce se întâmplă”, a început să povestească Alina.
Eforturile unei mame După ce Alex a terminat cu bine grădiniţa, au mers împreună la şcoală. „Când m-am dus să îl înscriu, mi s-a propus şcolarizarea la domiciliu. Am refuzat din start. Profesorii nu au fost încântaţi la început să aibă un părinte alături de ei, oră de oră. Nu am ales niciodată ce mi-a fost mie uşor pentru că eu nu vreau să-mi fie mie uşor. Îmi doresc să îi fie bine lui Alex”, a mai spus mama. Alina este cea care a scris fiecare cuvânt dictat de învăţătoare, iar apoi de profesori, în caietele fiului său.
Tot ea este cea care a ieşit la tablă, în faţa profesorilor şi a scris ceea ce îi spunea Alex. Alina a dat teze, lucrări, a participat la olimpiade cu fiul său şi a absolvit, împreună cu el, cu bine, cele 12 clase. Cum a rămas însărcinată înainte de a termina liceul, Alina a reluat şi absolvit studiile abia în 2009, chiar înainte ca fiul ei să dea bacalaureatul. Cum Alex nu-şi poate folosi mâinile şi picioarele, ea este cea care îl spală zi de zi, îl barbiereşte, îl îmbracă şi îi dă să mănânce.
De când Alex a intrat la facultate, s-a rezolvat problema scrisului, în sensul că tânărul îşi poate mişca degetele şi tastează la laptop. Alina este însă cea care duce laptopul şi băiatul la cursuri. „Nu mai intru cu el în sală. Stau pe coridoare şi îl aştept, pentru a-l muta dintr-o sală în alta. Între timp fac integrame”, a continuat mama. Tot Alina este cea care a mers cu Alex la zile de naştere, la banchete şi în excursii. Ea este mama care şi-a învăţat fiul că niciun handicap nu este de neînvins în viaţă.
Daca ti-a placut apasa like, la articol, sau lasa un comentariu. Multumesc :)
Articol preluat de AICI
