Cand dragostea devine un lucru de basm

A fost odata un baietel care dorea sa-L intalneasca pe Dumnezeu. Stia ca era o calatorie lunga pana unde locuia Dumnezeu, asa ca si-a pus in gentuta de gradinita un pachet cu biscuiti si sase cutii cu Pepsi. A plecat la drum.

La numai trei strazi de casa lor, a vazut o batranica stand pe banca intr-un parc. Privea la niste porumbei. Baietelul s-a asezat langa ea si a deschis gentuta. Era gata sa soarba putin Pepsi, cand vazu ca batrana arata foarte flamanda. I-a oterit un biscuit. Ea l-a acceptat cu multumire si i-a zambit. Zambetul ei era atat de frumos, asa ca baietelul dori sa-l mai vada; ii darui si un Pepsi. Din nou ea ii zambi atat de frumos. Era incantat.

Au stat acolo intreaga dupa-amiaza mancand si zambind. Nimeni nu spunea nici un cuvant.


Cand seara se lasa peste oras, baietelul isi dadu seama ca este obosit si ci trebuie sa plece acasa. Dupa ce facu cativa pasi se intoarse si-i dadu batranei o imbratisare. Ea ii darui cel mai mare si frumos zambet.

Cand baietelul deschise usa casei, mama fu surprinsa de bucuria de pe fata copilului ei. L-a intrebat: "Ce ai facut azi de esti atat de fericit?"
"Am pranzit cu Dumnezeu." Dar inainte ca mama sa poata spune ceva, adauga: "Stii ceva? Ea are cel mai minuat zambet pe care l-am vazut vreodata!"

Intre timp, batrana, radiind de bucurie, ajunse si ea acasa. Fiul ei uimit de pacea de pe fata ei, o intreba: "Mama, ce ai facut azi de esti atat de fericita?"

"Am mancat biscuiti in parc cu Dumnezeu". Dar inainte ca fiul ei sa poata spune ceva, adauga: "Stii, este mult mai tanar decat mi-am inchipuit".
(Julie A. Manhan)

Imi plac acest gen de povestiri..dar de fiecare data ma intristez pentru ca sunt doar povestiri. Facem parte dintr-o lume in care, ne place sa le citim, apreciem personajele din ele, dar in momentul in care suntem pusi in aceasi situatie reactionam ca animal prins in capcana...facem spume si rupem, atacam totul in jurul nostru.

Dar spre deosebire de animale noi avem constiinta si rationament. Noi avem suflet..dar deseori nu vrem asta si preferam sa o uitam.

Bunatatea oamenilor si dragostea unii catre altii pare din ce in ce mai mult un lucru de basm, o chestie de poveste. Dorim sa salvam padurea tropicala si animalele pe cale de disparitie dar uitam de dragoste. Daca am reusi sa salvam dragostea nimic altceva nu ar mai avea nevoie de salvat.