Cand vei putea sa iubesti dincolo de cocoase

Moise Mendelsson, bunicul cunoscutului compozitor german, a fost un bărbat de departe de a fi chipeș. Dimpotrivă, pe lângă faptul că era mic de statură avea o cocoașă grotească.

Într-o zi l-a vizitat pe un comerciant din Hamburg, care avea o fată foarte drăguță, pe care o chema Frumtje. Moise se îndrăgosti disperat de fata care îl privea cu vădită repulsie pentru înfățișarea sa.
Când a vizitat casa negustorului, înainte de plecare, Moise și-a luat inima în dinți, s-a dus la etaj unde era camera fetei pentru a schimba ultimele cuvinte cu ea. Era de o frumusețe cerească, iar el se zbătea în chinurile iadului atunci când fata rufuza să se uite măcar la el. După câteva încercări de a lega o conversație, Moise a întrebat-o timid: Știți de ce căsătoriile se fac în cer?
Da! a răspuns fata, în timp ce se uita mereu în pământ. Dar, dumneavoastră știți de ce?
Da, știu! a raspuns el. Vedeți, în cer, la nașterea fiecărui băiat, Domnul îl anuntă care va fi fata cu care se va căsători. Când m-am născut eu, mi s-a arătat viitoarea mea mireasă. Domnul mi-a zis: Mireasa ta va fi cocoșată!. Atunci am spus Domnului: Doamne, o femeie cocoșată ar fi o tragedie. Doamne, dă-mi mie cocoașa și las-o pe ea să fie frumoasă.
Fascinată de cuvintele lui, Frumtje și-a ridicat ochii din podea, acordând mâna sa mai târziu omului căruia i-a fost o soție credincioasă.

Barry and Joyce Vissell

Nu vreau sa vorbesc despre dragoste pentru ca este un subiect la care nu ma pricep.
Nu vreau sa vorbesc despre cum poti sa cuceresti o fata pentru ca nici asta nu e un punct la care sa am curaj sa zic ca stiu.

Vreau sa va zic despre frumusetea unui om care nu are frumusete la o prima vedere. Traim intr-o lume a ambalajului, o lume a superficialitatii, o lume in care exteriorul bate interiorul, in care superficialitatea invinge esenta.

Suntem prinsi de aceste valori care sunt nonvalori, suntem pacaliti sa acceptam superficilitatea si dupa care plangem datorita goluciunii care se instaleaza in sufletul nostru.

Este interesant ca atunci cand primim o ciocolata nu savuram ambalaju, nu ne bucuram punga in care este invelita o paine si nu acceptam sa platim zeci de mii de euro pentru culoarea in care este vopsita orice masina. Dar cand e vorba de oameni alegem in functie de bronzu pielii, haina trasa pe deasupra si cat de trendy este coafura.

Sunt momente in care ma simt secat de atata bogatie exterioara si seceta interioara, simt ca am nevoie de a gasi in fiecare om acelasi lucru cand trec de ceea ce izbeste ochiul ca si atunci cand am trecut de invelisul mov al unei Milka cu Capsuni si Iaurt (preferata mea:D).

Din fericire pot sa zic ca am in jurul meu oameni care sunt mai mult decat un exterior bine stilizat si mai si oameni care au vazut dincolo de cocoasele mele.

Vom trai...si va veni un moment in care vom sta pe canapeaua inimii noastre avand liniste in minte si claritate in gandire, va veni acel moment in care exteriorul va fi doar fereastra clara care va arata dincolo de ceea ce a fost pana atunci, si atunci...atunci fie ne vom bucura de ceea ce vedem...fie ne vom prinde capul cu mainile si vom varsa primele lacrimi pentru ca am avut o gandire artificiala.