Vine Craciunul

Ieri seara am fost dupa brazi. Da! Anul acesta de Craciun incerc sa vad daca se poate castiga din comertul cu brazi.

Nu asta conteaza ca eu am brazi de vanzare pentru craciun...ci ceea ce s-a intamplat in momentul in care am inceput sa duc brazii.

Cum i-am ridicat in brate...geaca pe care o aveam pe mine s-a umplut de un miros din acela de brad. Dupa ce am terminat de descarcat si am pornit catre Cluj...pe drum incoace incet, incet am fost invaluit de acel miros. Si acel miros parca mi-a deschis usi ale amintirilor, amintiri care au inceput sa navaleasca peste mine.

Mi-am adus aminte cum de Craciun plecam eu cu surorile mele mai mici la colindat pe strada. Aveam fiecare un fel de poseta facuta de maica-mea (arata super) in care puneam banii pe care ii primeam. Si luam strada in sus si in jos si colindam pana ne sareau amigdalele si o luau la fuga. Cat mergeam noi la colindat venea Mosu pe la noi...ajungeam inapoi acasa si sub brad era plin de cadouri si dulciuri.

Bradul era un brad mare de vreo 3 metrii si avea niste globuri imense pe el....nici nu va puteti imagina cat de mari erau. Si stateam cateodata si le invarteam ore intregi...(ce usor era atunci sa ma distrez)...invarteam globurile si faceam clopoteii sa sune si....era distractiv. Din acele globuri...nu stiu daca mai avem cateva...pentru ca eram un copil incredibil de cuminte...nu mi s-a intamplat doar o singura data sa trag jos bradul...si globurile...sunt globuri.

Apoi imi aduc aminte ca intr-un an i-am scris scrisoare la Mos Craciun si am lasat-o pe geam fara sa zic la nimeni...nu mica mi-a fost surpriza cand dimineata am gasit-o pe jos. Am aflat dupa cativa ani...ca Mosu ia scrisoarea din geam doar cand stiu si parintii de ea.

Intr-un an m-am ascuns in dulap...si i-am rugat pe parinti sa nu zica nimic...ca vreau sa il vad si eu pe Mosu...dar nu a venit in nici una din cele doua ore cat am stat eu ascuns acolo.

Si cate si mai cate....dar nu vreau sa va plictisesc de tot astazi :))) asa ca am decis sa pun cateva poze de cand eram mai mic pana am crescut asa mai mare...sa vedeti si voi ce-am fost si ce-am ajuns...acum dupa ce 22 de ierni mi-au brazdat crestetul.

Aceasta prima poza este de la prima mea serbare la gradinita. Am fost Craiul Zapezii (cea de langa mine este sora-mea...nu am avut prietena decat mult mai tarziu)

In aceasta a doua poza...sunt eu cu Mosu. (Mosu respectiv era ceva general in armata romana - stiti voi...sotul Doamnei Educatoare)


Aici eram acasa (eu sunt cel din spatele motocicletei). Da ceea ce vedeti era o motocicleta...o motocicleta pe care mai mult in brate o duceam pentru ca am avut praguri inalte in casa...Cel din fata mea este Claudiu...verisorul meu din Deva.

Aici deja vedeti o tentativa de schimbare a frezei....o tentativa foarte esuata...si o multime de jucarii...pusca in mana...crocodilu meu preferat pe masina mea preferata....magarusu...saracu am crescut si nu m-a mai putut tine pe el...asa ca a clacat....si multe alte jucarii:D

Asta este o poza facuta la unchii mei acasa...impreuna cu surorile mele:D

Aici...deja am fost cuprins de figuri:)))) cred ca a fost facuta in primul an in care am primit gel de par. Asa am inceput eu sa ma dau cu gel...din cauza ca mi-a adus Mosu :))))

Si aici in incheiere...sunt tot eu...nu cred ca mai este nevoie de descriere:)))) Sa va spun cum s-a incheiat. La coborare am alunecat pe o cranga inghetata....si am picat pe o scara care era sprijinita de cires...am rupt toate treptele ei in doua in afara de una...eram la colindat la cineva:D

Sarbatori pline de bucurie si pline de amintiri placute.
Emy

Apreciaza si iubeste de Craciun

Datorita discutiilor avute pe postarea anterioara, m-am hotarat pe cat posibil sa asez cat mai multe intamplari acum in perioada craciunul...pentru ca vreau si cred ca noi suntem cei responsabili de felul in care acest Craciun va avea un impact asupra noastra si asupra celorlalti din jurul nostru.

"Un cadou cu valoare eterna"
Charles R.Swindoll


Teddy Sallard era un baiat pe care nu-l prea interesa scoala.
Hainele lui erau mereu sifonate, pantofii vesnic prafuiti, parul niciodata pieptanat. Un copil cu o fata inexpresiva, ce nu te lasa sa intuiesti nimic din ceea ce se intampla in launtrul lui. Ochi sticlosi, care priveau de obicei in gol. Cand Miss Thompson, invatatoarea lui Teddy, vorbea cu el, acesta raspundea monosilabic. Dezinteresat, cu greu l-ai fi putut indragi, daramite iubi. Desi Miss Thompson afirma mereu ca simte aceeasi dragoste fata de toti elevii ei, in realitate lucrurile nu stateau tocmai asa.
Cand corecta lucrarile lui Teddy, ii facea aproape de fiecare data placere - oricat de nefiresc ar parea - sa sublinieze cu rosu raspunsurile mereu pe dos pe care le dadea Teddy la intrebari, iar cand scria un "insuficient" la sfarsitul lucrarii era cuprinsa de un sentiment reconfortant. De fapt Miss Thompson ar fi trebuit sa stie cel mai bine cum stau lucrurile, doar citise evaluarile anuale si stia mai multe despre Teddy decat ii placea sa recunoasca. Evaluarile erau cat se poate de obiective:
Clasa I - Teddy promite rezultate bune la invatatura si un comportament bun, dar situatia lui familiala lasa foarte mult de dorit.
Clasa a II-a - Teddy ar putea sa dea mai mult. Parintii nu-l sprijina sufficient de mult. Mama lui este grav bolnava.
Clasa a III-a - Teddy este un copil cuminte, dar mult prea serios. Invata greu. Mama lui a decedat anul acesta.
Clasa a IV-a - Teddy nu reuseste sa tina ritmul, dar are un comportament bun. Tatal lui nu se intereseaza de el.

Craciunul batea la usa. Baietii si fetele din clasa domnisoarei Thompson i-au adus cate un cadou de Craciun. Si-au ingramadit darurile pe catedra, strangandu-se nerabdatori in jurul ei, asteptand curiosi sa vada ce va zice Miss Thompson. Printre cadouri se afla si unul din partea lui Teddy Stallard, Miss Thompson a ramas tare surprinsa ca si el i-a adus un cadou, dar chiar asa era! Impachetat in hartie ieftina si lipit cu banda adeziva, cadoul lui Teddy facea nota discordanta cu celelalte cadouri. Pe hartia de culoare maronie scria simplu: "Pentru Miss Thompson, de la Teddy." Cand invatatoarea a deschis pachetelul, din el au cazut o brosa lipsita de gust, cu pietricele din sticla colorata, din care jumatate lipseau, si o sticluta cu parfum ieftin.
Colegii si colegele lui Teddy au inceput sa chicoteasca si sa dea ghionturi la vederea "cadoului", insa invatatoarea a avut suficienta intelepciune si prezenta de spirit ca sa-i reduca imediat la tacere, prinzandu-si brosa in piept si picurandu-si cativa stropi din parfumul ieftin pe incheietura mainii stangi. Si-a ridicat bratul si i-a lasat pe copii sa miroase si i-a intrebat: " Ei, ce parere aveti? Nu-i asa ca miroase frumos?" Acestia au reactionat entuziasmati cu "oh" si "aa", nedorind sa-i strice bucuria.
La terminarea orelor, cand toti ceilalti elevi au plecat acasa, Teddy a ramas in urma. S-a apropiat incet de catedra si a murmurat abia inteligibil: "Miss Thompson... Miss Thompson... mirositi exact ca mamica mea.. si brosa ei va vine foarte bine. Ma bucur atat de mult ca v-au placut darurile mele. "
Dupa ce Teddy a iesit din clasa, invatatoarea s-a prabusit pe genunchi langa scaunul de la catedra. Cu fata brazdata de lacrimi amare, ea L-a rugat pe Dumnezeu s-o ierte. In dimineata urmatoare, cand copiii au intrat in clasa, au fost intampinati de o invatatoare transformata. Miss Thompson nu mai era aceeasi. Nu mai era o simpla invatatoare, ci devenise un instrument in mana lui Dumnezeu.Isi propusese ca pe viitor sa-si iubeasca intr-adevar elevii si sa ii trateze in asa fel incat sa le dea aripi si sa le influenteze intreaga viata in bine. A inceput sa-si dea toate silintele cu ei, ajutandu-i din rasputeri, mai ales pe cei care aveau rezultate slabe la invatatura, iar dintre acestia, in mod cu totul deosebit de Teddy Stallard.
La sfarsitul anului scolar, rezultatele lui Teddy se imbunatatisera simtitor. Isi intrecuse majoritatea colegilor, iar pe unii ii lasase chiar cu mult in urma.

A trecut o perioada lunga de timp fara ca domnisoara Thompson sa mai auda ceva de Teddy. Insa intr-o zi, postasul i-a adus o scrisoare.
"Draga Miss Thompson, as vrea sa fiti prima care afla ca voi incheia scoala elementara al doilea din clasa. Multe salutari. Teddy Stallard."
Patru ani mai tarziu, a sosit o noua scrisoare:
"Draga Miss Thompson, tocmai am vazut rezultatele: am iesit primul pe clasa. Vreau sa fiti prima care afla. Nu a fost usor lucru, dar mi-a placut. Multe salutari, Teddy Stallard."
Dupa alti cativa ani:
"Draga Miss Thompson, de astazi sunt dr.med.Theodore Stallard. Ce parere aveti? Vreau sa fiti prima care afla. Iar luna viitoare ma casatoresc - mai exact, pe 27. Dorinta mea e sa veniti si dvs. la nunta si sa ocupati locul pe care l-ar ocupa mama mea daca ar fi inca in viata. Sunteti singura "ruda" pe care o mai am. Tata a murit anul trecut. Multe salutari, Teddy Stallard."

Miss Thompson s-a dus la nunta lui Teddy si a ocupat locul pe care l-ar fi ocupat mama lui. Chiar merita acel loc. Prin felul in care se purtase cu Teddy, ii marcase viata, iar el nu a putut sa uite acest lucru.
Dar tu , tu ce le-ai putea darui celor din jurul tau? In loc sa le cumperi ceva, indrazneste sa le daruiesti un cadou care sa dainuie in timp.
Dar te rog, nu te zgarci! Daruieste-te pe tine insati unui "Teddy Stallard", unuia dintre "acesti foarte neinsemnati", pe care sa-l ajuti in acest fel sa devina unul dintre "cei mari".

Meditatia lui Baubau,

Avalon - Winter Wonderland
.

Sarbatori pline de daruire,
Emy

Poveste de Craciun

Am gasit o poveste de Craciun....care cred eu ca ar fi frumos sa ne faca sa ne gandim si noi la ce vrem sa facem de acest Craciun:

(autor Sharon Palmer)


Eram in Ajunul Craciunului, la ultimele cumparaturi - ce-i drept, cam intârziate! - si ajunsesem in cele din urma si la raionul de papusi, unde tare-as fi vrut sa gasesc ceva potrivit pentru nepotelele mele. Si aveam de unde alege: o multime de papusi Barbie iti atrageau privirile si parca se cereau luate in brate, pieptanate, imbracate si alintate! Alaturi de mine, o fetita imbracata ea insasi ca o papusa si tinând strâns in mânuta un teanc de bancnote, alegea si ea din priviri o Barbie. Când dadea peste una care ii placea, se intorcea catre taticul ei, intrebându-l:

- Am destui bani pentru asta?

De obicei, el dadea afirmativ din cap, dar fetita cauta mai departe, verificând mereu daca are incuviintarea tatalui.

In timp ce ea isi alegea papusa, de standul cu jucarii si jocuri video s-a apropiat un baietel. Era ingrijit imbracat, insa iti puteai usor da seama ca hainutele lui erau cumparate la mâna a doua, iar jacheta era probabil cu 1-2 numere mai mici. Si el avea bani in mâna, dar pareau sa nu fie mai mult de cinci dolari. Si el era insotit de taticul lui. Si el cerea aprobarea la fiecare joc video pe care ar fi vrut sa si-l cumpere, dar taticul lui de fiecare data isi clatina capul de la stânga la dreapta, privindu-l cu tristete.

Se parea ca fetita isi descoperise papusica preferata - o minunatie de Barbie, pentru care ar fi fost invidiata de orice fetita. Cu toate acestea, se oprise o clipa in loc, urmarind ce se petrecea intre baietel si taticul lui. Destul de mâhnit, dar fara a fi revoltat, baietelul a renuntat in cele din urma la ideea de a-si cumpara un joc video, alegând in schimb o carticica. Taticul lui il lua de mâna si amândoi se indreptara spre un alt raion al magazinului. Fetita aseza inapoi pe raft papusica aleasa si alerga spre standul cu jocuri video. Cu emotie vizibila lua jocul video ce parea sa fi fost mutat de la locul lui si dupa ce discuta câteva clipe cu tatal ei, amândoi se indreptara spre iesire.

Mi-am luat si eu cosul si m-am asezat in rând dupa ei. Apoi, spre satisfactia vizibila a fetitei, in spatele meu se asezara baietelul cu taticul lui. Dupa ce tatal fetitei plati jocul video, iar casierul i-l intinse fetitei, aceasta se apleca spre casier, soptindu-i ceva la ureche.
Casierul zâmbi si puse jocul video sub pult. Mi-am platit si eu cumparaturile, iar in timp ce le aranjam in plasa, a venit rândul baietelului. Casierul il incasa, dupa care i se adresa cu fata toata un zâmbet:

- Felicitari! Esti al 100-lea cumparator pe ziua de astazi! Ai câstigat o mica surpriza!... Dupa care ii inmâna jocul video achitat de fetita.
Baietelul inlemni de uimire. Era, reusi el sa murmure, era tocmai jocul video pe care si-l dorise!

Fetita si taticul ei urmareau totul de la distanta, iar eu am vazut atunci cel mai larg, cel mai dragalas zâmbet stirb pe care l-am vazut vreodata!
Dupa care au iesit din magazin. I-am urmat indeaproape. L-am auzit pe tatal fetitei intrebând-o de ce facuse aceasta alegere. Nu voi uita niciodata raspunsul micutei.

- Taticule, n-au spus Nana si Deda sa-mi cumpar ceva de care sa ma bucur cu adevarat, care sa ma faca fericita?

- Chiar asa au zis, dragoste mica, i-a raspunsul tatal.

- Pai vezi, taticule, tocmai asta am facut! - i-a raspuns ea cu ochii stralucind de bucurie si strecurându-si mânuta in mâna lui mare. Chicotind fericita, topaia alaturi de el spre masina lor. Gasise cel mai bun raspuns la intrebarea ei: "Am destui bani pentru asta?"

Facem parte dintr-o lume in care la intrebarea "Am destui bani pentru asta?" se raspunde de foarte putine ori afirmativ.

Intrebarea pe care ti-o pun eu este.... "Ai tu inima destula pentru asta?". Anul a trecut din nou...pentru mine a fost un an greu in care am dezamagit, am tradat, am mintit, am pierut prieteni si am parasit prieteni avand motive mai mult sau mai putin obiective. Nu sunt genul de persoana care sa creada in "magia sarbatorilor" care ne fac mai buni, mai de treaba mai fericiti.

Dar totusi vine Craciunul...si o sa fie un Craciun fericit pentru mine....o sa fiu bucuros pentru ca am multe motive...dar va veni si un an nou...un an nou in care o sa doresc sa continui deciziile luate de Craciun....o sa vreau sa uit de papusa mea barbie pe care mi-o permit si sa ofer in dar lucrurile pe care altii nu si le permit.

Este bine sa luam decizii in timpul sarbatorilor dar este perfect sa le ducem la indeplinire de-a lungul anului.

Meditatia lui Baubau,
Un cadou bun de Craciun este cadoul a carui semnificatie trece dincolo de orice valoare monetara.

Spor la gasit cadouri,
Emy

Draga Mos Craciun

Astazi am fost acasa...si printre altele am aflat ca surioara mea cea mai mica (care o puteti vedea AICI) i-a scris la Mosu....si a venit Mos Craciun si i-a si luat scrisoara din geam. Iar mami meu...mi-a spus ca trebuie sa ii scriu si eu la mosu sa ii zic ce vreau.

Nu stiu cu siguranta daca el citeste si blogul meu dar daca citeste sper sa se si aboneze:D

Draga Mos Craciun,

Chiar daca stiu de cativa ani buni ca nu existi din cauza ca am gasit cadourile pe raftul de sus in camara cu 3 zile inainte de Craciun....iti scriu aceasta scrisoare in speranta ca poate intre timp s-au mai schimbat lucrurile.

Vreau sa iti zic pentru inceput ca sunt unele lucruri care ma nemultumesc la tine.
Pe langa faptul ca stiu acum ca nu existi ma nemultumeste faptul ca vii doar odata pe an. Da inteleg ca mai exista Mos Niculae si Iepurasul de Pasti si Baubau de Halloween dar tu esti mai consistent. Eu as vrea sa facem o intelegere...daca dupa Craciun mai ninge serios...eu imi impodobesc din nou bradul...si sa stii ca ma astept la toata colaborarea din partea ta.

Si care ii faza cum ca trebuie sa fiu cuminte ca sa imi aduci cadouri frumoase. Pai in primul rand tu nu esti mama si in al doilea rand nu am baut din aceasi sticla de lapte in maternitate. Si mama ma pedepseste cu o oarecare strangere de inima....si ea este zilnic cu mine, adica era inainte sa ma mut, tu vii odata pe an si in acea perioada te apuci sa tai si sa spanzuri...si sunt copil...chiar daca am fost rau....si sa stii ca in urma intrarii Romaniei in UE copiii nu pot sa fie pedepsiti prin interzicerea accesului tau la bradul meu de craciun...ci sunt pedepsiti, pusi in colt sau inchisi in camera cu cadourile de la tine.

Acum sa trecem la asteptari.
Ma astept ca daca totusi existi sa apara si ceva poze reale cu tine sau cu sania de reni....serios mosule...cu OZN-urile apar foarte des...si eu cred mai mult in tine decat in OZN-uri....dar cu toate astea...nu am vazut nicaieri o poza in care sa fi tu...chiar TU.

Acum...despre ce imi doresc eu...nu am ceva concret...si daca iti cer pace in lume cred ca este peste masura puterilor tale. Cred ca cel mai bun cadou pentru mine care m-ar bucura foarte tare ar fi sa pot alege 5 persoane la care sa le fac eu cadouri.
Nu vreau sa crezi tu acum ca sunt eu generos...dar sper ca asa te mai induiosezi si tu...ca nu am prea fost cuminte acest an. Oricum cuminte sau nu...am ajuns sa inteleg...ca sentimentul de a darui nu poate fi inlocuit deloc cu cel de a primi...(acum sper ca ai ajuns la lacrimi)...este un adevar enuntat de foarte mult timp...un adevar puternic si cu mult substrat.

Asa ca...astept de la cei care imi citesc aceasta scrisoare....sa puna si ei un link sau ceva cu scrisoarea lor si tu alegi sase din ele sa le implinesti din partea mea.

Asa si mosule...nu ma fa sa astept degeaba

Meditatia lui Baubau,
asta sa stiti care ii faza in caz ca nu raspunde mosu:


O luna decembrie plina de asteptari implinite,
Emy