Tinand cont de situatia in care ne-au bagat pana acum conducatorii nostrii doar supranaturalul ne mai poate scoate de aici:))))...deci nu mai avem nici o solutie.
Cinci vrajitoare din Cluj, Buftea si Bucuresti si-au unit puterile, la Cluj, pentru a desface "blestemul flacarii violet" care, sustin ele, stapaneste Parlamentul Romaniei, ritualul urmand sa se desfasoare pe parcursul a noua zile si noua nopti. Vrajitoarele vor face descantece pe malul Somesului, dar si in padurea din comuna Baciu, pentru a alunga spiritele rele din Parlament. Ele spun ca au ales sa vina la Cluj datorita puterilor magice ale acestor meleaguri, potrivit unui reportaj realizat de Realitatea Tv si prezentat de NewsIn.
"Am venit din Buftea la Cluj pentru ca Clujul are o padure cu niste puteri foarte mari, sunt niste locuri foarte benefice pentru descantece, dezlegari... pentru foarte multe lucruri. Vom face un ritual de noua nopti si noua zile pentru linistea tarii ... prin aceasta flacara violet", a spus vrajitoarea Ciresica.
Vrajitoarele sunt convinse ca la sfarsitul celor noua zile si noua nopti de ritualuri si incantatii vor reusi sa alunge farmecele si blestemele din Parlamentul tarii.
Ritualul de dezlegare a duhurilor rele este condus de vrajitoarea Ciresica, singura din Romania care a scris sase carti despre magie.
Subiectul atacurilor energetice, deschis de familia Geoana, a fost intens dezbatut de presa in ultima perioada. Sotia liderului PSD Mircea Geoana, Mihaela, a declarat, in 16 ianuarie, la Antena 3, ca sotul ei a fost supus unor "atacuri energetice" la dezbaterea finala din campania prezidentiala si ca si ea ar fi simtit aceste influente. Televiziunile au dat publicitatii inregistrari in care alaturi de presedintele Traian Basescu, la dezbaterile din campanie, apare Aliodor Manolea, un parapsiholog. Social-democratul Nicolae Banicioiu a spus ca Aliodor Manolea, persoana despre care media a spus ca este parapsihologul lui Traian Basescu, a fost si pe la sediul PSD in urma cu ceva vreme si ca a vorbit chiar el cu acesta. De asemenea, senatorul PSD Lia Olguta Vasilescu a spus ca Manolea si-ar fi oferit serviciile PSD pentru campania de la prezidentiale, dar ar fi fost refuzat. Surse din PSD sustin insa ca Manolea l-a insotit si pe Geoana in evenimentele din campaniile trecute. [Mihaela Geoana: 'Mircea a fost atacat energetic in timpul campaniei']
Subiectul flacarii violet a aparut si in presa internationala, inclusiv cea americana, care a scris ca presedintele PSD da vina pentru pierderea alegerilor pe aceste atacuri, lucru pe care Geoana nu l-a spus insa. Cotidianul francez Le Monde a scris despre amploarea pe care au luat-o in Romania discutiile despre "flacara violet", dupa ce Mircea Geoana l-a acuzat pe Traian Basescu ca a folosit experti dotati cu capacitati paranormale pentru a-l invinge in alegeri. "De la mijlocul lunii ianuarie, paranormalul a invadat viata politica romana. Episodul este demn de serialul Dosarele X" - Le Monde.
Era o dimineata rece de iarna, un barbat s-a instalat in statia de metrou din Washington DC, a scos vioara si a inceput sa cânte. A cântat sase piese de Bach, timp de 45 de minute. In tot acest rastimp, pentru ca era ora de vârf, au trecut prin statie mii de persoane, majoritatea ducându-se la lucru. Dupa trei minute, o persoana a remarcat ca cineva cânta. A incetinit pasul, s-a oprit câteva secunde, apoi a luat-o la picior catre slujba. Dupa inca un minut, violonistul a primit un dolar de la o trecatoare grabita.
Dupa alte câteva minute, cineva s-a sprijinit de perete sa asculte. S-a uitat apoi la ceas si a tuns-o in graba catre usa metroului care sosise in statie. Cel mai atent a fost un copil de trei ani. Mama lui l-a tras de mâna sa mearga mai departe, dar copilul s-a oprit sa asculte si sa vada. In final, mama l-a smucit si copilul a fost nevoit sa se urneasca. Secventa s-a repetat si cu alti copii. In toate cazurile, fara exceptie, parintii i-au fortat sa plece. In cele 45 de minute de recital, doar cinci oameni au stat sa asculte putin. Când muzicianul s-a oprit din cântat, nimeni nu a remarcat, nimeni nu a aplaudat, nimeni nu i-a acordat vreun semn de recunostinta. A agonisit 32 de dolari. Interpretul era Joshua Bell. Renumitul artist, unul dintre cei mai mari violonisti contemporani. Intâmplarea a fost pusa la cale de Washington Post ca un experiment social vizând perceptia, gustul, prioritatile, reactiile oamenilor.
Instrumentul se intimpla sa fie un Stradivarius din 1713. Cei mai putin pasionati de muzica clasica isi vor aminti poate de filmul „Vioara rosie": ei bine, Bell este cel care interpreteaza o buna parte din piesele de pe coloana sonora. Cu trei zile inainte de scena de la metrou, violonistul umpluse sala de la Boston Symphony Hall, unde se intrase cu 100 de dolari biletul. Leonard Slatkin, dirijorul National Symphony Orchestra din Washington, isi daduse cu parerea ca violonistul putea stringe cam 150 de dolari la metrou, iar dintre miile de trecatori, vreo 35 tot s-ar fi oprit sa-l asculte. N-a fost sa fie.
Dupa calculele celor de la „Washington Post", care au filmat tot „concertul", pe linga Bell au trecut 1.070 de persoane. Dintre acestea, doar 27 i-au dat bani, majoritatea fara sa se opreasca din mers. In total, marele violonist american a strins 32 de dolari.
Trecatorii nu s-au prins ca auzeau sase piese magistrale de Bach si de Schubert, interpretate pe faimosul Stradivarius supranumit „Gibson ex Huberman", cunoscut pentru calitatile sale unice si pentru faptul ca a fost furat violonistului Bronislaw Huberman, in 1936, la Carnegie Hall, si recuperat de-abia cincizeci de ani mai tirziu. Joshua Bell a inregistrat un prim album cu piese cintate pe acest Stradivarius, vinzind peste cinci milioane de CD-uri in toata lumea.
Aici este si video-ul de care ziceam:
Acelasi experiment a fost incercat si de unul din faimosii nostrii muzicieni:
Alexandru Tomescu, singurul muzician din Romania care canta pe o vioara Stradivarius, a realizat un experiment inedit: imbracat cu haine modeste, artistul a interpretat in statia de metrou din Piata Victoriei cateva dintre cele mai complexe piese clasice, create pentru vioara.
Rezultatul experimentului realizat la sfarsitul saptamanii trecute a fost mai mult decat imbucurator.
Efectul muzicii de calitate asupra bucurestenilor care se aflau la o ora cu trafic de varf in statia de metrou a fost neasteptat. Zeci de oameni s-au oprit din drum, cu riscul de a intarzia la serviciu, doar pentru a asculta cateva acorduri din "recitalul" lui Tomescu si pentru a pune o bancnota in cutia asezata in fata interpretului.
Muzicianul a strans de la calatori peste trei milioane de lei vechi, in cele treizeci de minute ale ineditului concert.
"Am avut niste emotii teribile!"
Vineri, la ora 9.00, in statia de metrou "Piata Victoriei", un tanar cu infatisare boema, imbracat modest, isi face cu greu loc prin multime.
Se asaza langa un perete murdar si deschide impasibil o cutie, pe care o pune la picioare. Dupa ce lasa in ea cateva monezi de 50 de bani, isi acordeaza vioara, impasibil la zgomotul facut de oprirea metroului si incepe sa cante... Johan Sebastian Bach, Fritz Kreisler.
"Am avut niste emotii teribile! Sigur, stiam teoretic cam despre ce va fi vorba, insa experienta a depasit orice imaginatie. Cei care dadeau bani nu ma priveau, nu exista deloc contact vizual. O senzatie foarte stranie si total opusa celei pe care o am pe scena, cand toti, absolut toti ochii sunt pe mine", a declarat Tomescu la final.
Inainte de a avea loc concertul de la metrou, criticul muzical Dumitru Avakian se declara sceptic: "Multi vor trece impasibili, doar cativa, putini, vor realiza ca e vorba de ceva special".
Nici tanarul violonist nu avea asteptari mai mari: "Sincer, cred ca cei mai multi vor trece mai departe. Este o ora la care lumea se grabeste spre birou si nu prea are timp de reverii. Nu stiu daca muzica clasica va misca vreo inima pana intr-acolo incat impulsul sa ajunga si la buzunar".
"Cine este baiatu' care canta?"
La ora 9.00 si 10 minute, se demonstrase deja ca amandoi se inselasera. Cutia viorii era plina pe sfert cu bani. In jurul lui Alexandru, sapte persoane asteptau sa le vina randul pentru a-si exprima generozitatea. "Este prima oara cand mi se intampla sa ma opresc si sa ascult un om care canta la metrou. Nu-l recunosc, dar sigur nu e un cersetor. As sta mai mult, dar deja am intarziat la serviciu", spune o fata in varsta de 23 de ani.
Desi foarte generosi, putini calatori l-au recunoscut pe Alexandru. Majoritatea nu au avut timp sa zaboveasca prea mult in preajma artistului, trecand in fuga pe langa acesta si lasand sa le scape o bancnota.
Prima l-a recunoscut o doamna intre doua varste, vecina lui, care merge des la concertele tanarului. "A fost singura mea intalnire cu o persoana cunoscuta pe tot timpul concertului. Parintii mei nu erau la curent. Ma intreb ce-ar fi crezut daca ar fi trecut pe acolo intamplator", se intreaba artistul.
Finalul prestatiei a fost unul apoteotic. O doamna eleganta, angajata la Ministerul Finantelor, s-a apropiat de violonist si a facut o donatie de 50 RON. "M-a sunat o colega sa-mi spuna ca l-a vazut pe Tomescu la metrou. Se auzea muzica prin telefon. Am fugit de la serviciu sa-l vad si eu", a spus doamna, vizibil entuziasmata.
Intr-o jumatate de ora, in cutia viorii s-au strans fix 328,90 RON si un eurocent. Au donat bani zeci de calatori, poate chiar o suta.
Se poate spune ca mecanismul generozitatii nu a fost acela obisnuit, al empatiei, prin care un om nefericit, cu nevoi, ofera bani unui sarac, tocmai fiindca ii intelege suferinta. Gestul a fost mai degraba un semn al admiratiei fata de un artist cu adevarat exceptional.
Alexandru Tomescu, cel care in urma cu doi ani si-a castigat dreptul de a canta la o vioara Stradivarius in valoare de un milion de euro, a efectuat la 9 ani primul concert in strainatate ca solist al Orchestrei din Constanta.
Pana acum tanarul a castigat 29 de premii internationale si a concertat pe mari scene ale lumii, de la Berlin la Washington, de la Paris la Tokyo.
Este atat de greu sa vezi dincolo de aparentele, este atat de greu sa vezi dincolo de o pereche de ochi, un nas, niste buze. Cateodata ne inchipuim ca nu este nimic deosebit dincolo de toate aceste lucruri normal...dar nu este asta...dincolo de Baubau este Emy si dincolo de Emy este un Baubau...depinde din perspectiva care privesti.
O saptamana plina de priviri adevarate sa aveti, Emy
M-am trezit de dimineata cu fabula asta in cap....nu stiu de cine este scrisa (M-a ajutat intre tmp Marius, autorul ste Anthony de Mello)....dar vroiam sa o pun pe blog neaparat:D
Intr-o zi, plimbandu-se prin padure, un om gasi un pui de vultur de abia iesit din gaoace. Dandu-si seama ca daca l-ar fi lasat acolo, singur si parasit, l-ar fi condamnat la moarte sigura, omul lua puiul acasa si-l puse intr-un cotet, impreuna cu niste pui de gaina.
Puiul de vultur crescu alaturi de acestia si, bineinteles, invata sa se poarte ca o gaina: scormonea pamantul pentru a gasi viermi si insecte, manca semintele pe care i le dadea stapanul, cloncanea si cotcodacea, iar daca batea din aripi nu se ridica mai mult de cateva zeci de centimetri.
Au trecut astfel cateva luni, timp in care vulturul nu se indoi nicio clipa ca locul lui ar fi altundeva decat in curtea stapanului, printre celelalte gaini. Mai mult, era convins ca el insusi este o gaina.
Pana cand, intr-o zi, privind spre cerul albastru si fara nori, vazu un alt vultur planand maiestuos, aproape fara a-si misca aripile robuste.
Vulturul a inteles dintr-o data care este adevarata lui natura. Si-a dat seama ca nu exista obstacole care sa-l impiedice sa zboare, in afara de cele din mintea lui, si, dupa cateva tentative, s-a ridicat in zbor spre infinit, intr-adevar liber.
Dupa ce au vazut ca fostul lor tovaras de joaca si de seminte si-a luat zborul, pierzadu-se in imensitatea cerului, multe din gaini au devenit constiente de trista lor situatie si au inceput sa viseze sa devina vulturi.
Incepura sa circule, la inceput aproape clandestin, apoi mai deschis, niste filosofii ciudate care argumentau ca fiecare gaina avea inauntrul sau un vultur care astepta sa fie eliberat. "Conditia de gaina nu este decat rezultatul unor credinte limitante", sustineau niste gaini-profete, "schimbati credintele, si cerul va fi al vostru".
Aparusera tot felul de carti in domeniu, cu titluri gen "Cum sa devii un vultur in 30 de zile", "Vulturocibernetica ", "Analiza vulturactionala" , "Minunile zborului", "Declanseaza vulturul din tine" samd.
Pentru cei care aveau bani de cheltuit, aparusera si seminarii (de Programare Gainolingvistica) si cursuri audio si video, unde se invata cum sa vizualizezi lumea vazuta de sus, cum sa recunosti sunetele celorlalte pasari (sa te pui in rapport), cum sa percepi senzatia vantului in aripile tale (condita de vultur nu poate fi atinsa fara concentrare asupra canalelor senzoriale potrivite).
Mai interesant, aparuse si o metoda de analiza (gainogramma), care depista 9 feluri de a fi gaina, si in consecinta 9 drumuri diferite spre a deveni vultur. Aparusera si niste tehnici, cum ar fi Echilibrul Gainoemotional si CFT (chicken freedom technique), care te invatau ce se intampla daca apesi pe niste puncte de pe cap si piept spunand "Iubesc si respect aripile mele", si anume ca iti va trece frica de inaltime (principalul obstacol in drumul de dezvoltare spre conditia de vultur).
O gaina mai intreprinzatoare decat celelalte puse la cale un sistem de multi-level marketing care consta intr-un complex sistem de puncte care se obtineau vanzand cursuri si seminarii celorlate gaini, argumentand ca ridicarea in ierarhia sistemului era metoda cea mai sigura pentru a se apropria de starea de vultur.
Cine frecventa un numar suficient de cursuri putea sa devina "gainocoach certificat", si ii ajuta pe ceilalti sa mearga mai rapid pe drumul dezvoltarii.
Nu e nevoie sa spun ca atunci cand cineva, in lipsa totala a unor rezultate concrete, isi exprima indoielile asupra sensului pe care l-ar avea toata treaba asta, era imediat acuzat - din partea celor mai exaltati si convinsi - ca este stapanit de credinte limintante si blocat de gandul negativ.
Mai ales, i se repeta in continuu: "Aminteste-ti de fostul nostru tovaras, care dupa o viata de gaina a putut sa zboare; pune angajament si credinta, si o sa reusesti si tu."
Ultimele stiri din cotet imi confirma ca niste gaini s-au imbogatit, altele tot cauta tehnica potrivita pentru a se ridica in zbor, si altele asteapta venirea Marelui Gaina care ii va scoate din conditia lor.
Din cate am aflat, nimeni dintre ei nu s-a mai ridicat de la pamant mai mult decat niste zeci de centrimetri.
Morala: Povestioara asta presupune ca un vultur e mai bun decat o gaina si face o confruntare stupida intre doua fiinte cu potentiale, talente si forte diferite.
Si aici nu este vorba de a lua apararea cui are mai putine talente sau cui este mai slab, ci de a ma impotrivi unui intreg sistemul social conceput sa produca nemultumirea permenenta, lipsa de satisfactie propunand modele imposibil de egalat si industria adiacenta care iti "vinde solutii" in timp ce alergi dupa aceste modele imposibile.
E acelasi mecanism prin care ti se arata cel care a castigat un miliard la loto, si te convinge ca o sa ti se intample la fel.
E acelasi mecanism prin care ti se arata o supervedeta, si ti se spune ca daca cumperi setul de machiaj (parfum/rochie/ cercei) o sa fii ca ea.
E mecanismul prin care o societate care are din ce in ce mai mult devine din ce in ce mai nesatisfacuta si nemultumita.
Eu, sincer, cred ca un vultur este un vultur, si o gaina o gaina.
Si cred ca pot exista vulturi prosti si gaini superbe, si ca o confruntare este absolut fara sens.
Si cred ca fiecare ar trebui sa isi exploateze potentialul fara sa se confrunte cu altcineva in afara de sine, mai ales cu modele impuse de cineva care are ca singur scop sa iti "vinda solutiile" lui.
Dar cand vad lumea care se chinuie sa se conformeze la niste modele imposibile, urmand sfaturile vanzatorilor de "american dream" (de multe ori mai confuzi decat discipolii), ma gandesc ca poate trebuie cineva care sa atraga atentia.
Si sa aminteasca ca fiecare dintre noi e unic, ca fiecare dintre noi are atatea talente si posibilitati incat, daca si le-ar exploata nu i-ar mai ramane timp pentru a invidia pe altcineva.
Nu stiu daca sunt vultur sau daca sunt gaina, poate sunt doar un curcan. Stiu o singura chestie: Ceea ce sunt pot sa fiu extraordinar...dar pot sa fiu in acelasi timp lamentabil incercand sa fiu ceea ce probabil niciodata nu o sa fiu...pana una alta sunt un alt Baubau...asa ca nu zic decat: INCANTAT DE CUNOSTINTA.
