Baubau

Am gasit cateva video-uri extrem de interesante, si de amuzante si care sunt edificatoare pentru o vorba din popor care zice asa: Prostia cand se uita in oglinda isi spune: Ce desteapta sunt! Acest video este amuzant dar si trist, trist pentru ca e aceasi problema ca intotdeauna traim intr-o tara de crestini...dar multi dintre ei nici nu stiu de ce isi zic ei crestini.

Cum ar arata o poezie compusa de Vanghelie “Intr-o balta neagra, Patru ochi luceste. Ce sa fie oare? Cred ca e doi peste. Pe un camp cu viorele Crestea numai ghiocei. Si-a venit mandrele mele Si le-a cules ei pe toti. Creste iarba, iarba deasa Perpendicular pe casa Vine calul si o paste Alta iarba se dezvolta Tara mea cu rauri multe Si cu frunze si cu flori Ai in tine-o populatie De mai multi locuitori Si din bolovani cu apa S-au format inspre apus Muntii tai de incretire Orientati cu varfu-n sus Trece lebedele-n zare. Eu ma uit, ele dispare...” Romanii are talent :)))) Asta am scris-o special pentru cineva care a apreciat multitudinea de prostii pe care le stiu eu :))))))

Perle la BAC In fiecare an BAC-ul imi aduce noi si noi bucurii, iata cateva din ele: 1. Latina clasica este o limba moarta, care nu se poate vorbi decit in scris. Dupa caderea Imperiului roman, o parte din latina clasica defuncta a devenit bulgara. Limba romana are la baza latina bulgara, amestecata cu elemente de daca si o groaza de cuvinte slabe. In secolul al XV-lea, limba vorbita de popor era considerata vulgara si n-o vorbea nimeni. 2. Poema "Miorita" circula pe baza orala, adica nu a fost scrisa, din motive tehnice. In balada "Miorita" este vorba de trei ciobani care comploteaza impreuna sa-l omoare pe unul dintre ei. Ciobanul "Mioritei" a spus ca la cap sa-i puie diverse categorii de fluiere. 3. Haiducii din doine, balade si idile erau liberi si fericiti ca pasarile, animalele si pestii care zburda prin codri. De cum venea primavara, haiducii cei harnici plecau in padure. Acolo ei cintau suflind din frunza si lasindu-i pe boieri cu buza umfla...

“Dupa un anumit timp, omul invata sa perceapa diferenta subtila intre a sustine o mana si a inlantui un suflet, si invata ca amorul nu inseamna a te culca cu cineva si a avea pe cineva alaturi nu e sinonim cu starea de siguranta, si asa, omul incepe sa invete…ca sarutarile nu sunt contracte si cadourile nu sunt promisiuni, si asa omul incepe sa-si accepte caderile cu capul sus si ochii larg deschisi, si invata sa-si construiasca toate drumurile bazate in astazi si acum, pentru ca terenul lui “maine” este prea nesigur pentru a face planuri … si viitorul are mai mereu o multime de variante care se opresc insa la jumatatea drumului. Si dupa un timp, omul invata ca daca e prea mult, pana si caldura cea datatoare de viata a soarelui, arde si calcineaza. Asa ca incepe sa-si planteze propria gradina si-si impodobeste propriul suflet, in loc sa mai astepte ca altcineva sa-i aduca flori, si invata ca intr-adevar poate suporta, ca intr-adevar are forta, ca intr-adevar e valoros, si omul invata...

Erau doi copii care se dadeau cu patinele pe un lac inghetat. Era o dupa-amiaza innorata si friguroasa, dar copii se jucau fara probleme, cand deodata gheata s-a crapat si unul dintre ei a cazut in apa. Celalalt copil, vazand ca pretenul lui se sufoca sub gheata a luat o piatra si a inceput sa bata cu ea , cu toata forta pana ce a reusit sa sparga gheata si sa il salveze pe prietenul sau. Cand au ajuns pompierii si au vazut ce s-a intamplat, s-au intrebat: cum a reusit? Gheata era foarte groasa, este imposibil sa fi putut sa o sparga cu piatra aia si cu manutele lui asa de mici! In acel moment a aparut un batran si a zis: "Eu stiu cum a facut ". "Cum?" l-au intrebat, si el a raspuns: "Nu era nimeni in apropiere ca sa-i spuna ca nu se poate" La ce bun ne amintim de atatea ori ca nu putem? La ce bun stai privesti si apoi lasi capul jos pentru a zice nu pot? La ce bun iti visezi viata in atatea feluri dar de atatea ori iti bagi coada intre picioara si...

Este un e-mail foarte vechi, dar se aplica acestei perioade: Subsemnatul, va aduc la cunostinta intentia irevocabila de a demisiona oficial din functia de adult pe care o detin acum abuziv. Dupa o analiza detaliata a situatiei, m-am hotarat sa ma retrag si sa preiau atributiile unui copil de sase ani, cu toate drepturile si indatoririle pe care le-am avut candva, dar la care am renuntat cu prea mare usurinta. Vreau sa desenez cu creta colorata pe strada unde locuiesc, atunci cand trec oameni maturi si importanti spre serviciu, si sa nu-mi pese de stresul lor in lupta cu minutele si traficul care ii asteapta. Vreau sa fiu mandru de trotineta mea cea rosie, fara sa ma interseze cat costa asigurarea pe anul viitor. Vreau sa cred sincer ca bomboanele Tic-tac sunt mai bune decat banii, pentru ca le poti manca. Vreau sa stau intins la umbra unui copac, cu un pahar de limonada in mana si cu ochii la norii pufosi care alearga pe cer, intrebandu-se cu uimire de ce adultii nu fac la fel....

Cand ai stat ultima data sa te gandesti? Dar sa te gandesti serios la tine? Nu la cei din jurul tau, nu la cei care iti aduc zambetul pe buze sau cei care iti inunda ochii de lacrimi. Nu la cei care trec prin viata ta lasand un cer senin sau trec lasand furtuna. Nu la cei care sunt doar oameni episodici, care tot ceea ce lasa in urma e un contur indescifrabil al unui chip care cu siguranta nu il vei recunoaste data viitoare cand il vei intalni. Nu la ceea ce s-a intamplat azi dimineata cand mergeai catre undeva sau dupa masa cand veneai catre tinta. NU Cand ai stat ultima data intr-o liniste asurzitoare, aceea liniste care face ca sunetul luminii care trece prin particulele de oxigen sa semene cu sunetul unui tunet cand brazdeaza cerul intunecat. Cand ai stat sa auzi cum fiecare bataie de inima scoate un gand nou, o amintire veche si un sentiment uitat? Cand ai stat sa privesti in spate, in oglinda si apoi in fata sa te intrebi de unde vii, ce ai ajuns...si unde te vor duce pas...