Te-ai gandit?
Nu la cei din jurul tau, nu la cei care iti aduc zambetul pe buze sau cei care iti inunda ochii de lacrimi. Nu la cei care trec prin viata ta lasand un cer senin sau trec lasand furtuna. Nu la cei care sunt doar oameni episodici, care tot ceea ce lasa in urma e un contur indescifrabil al unui chip care cu siguranta nu il vei recunoaste data viitoare cand il vei intalni.
Nu la ceea ce s-a intamplat azi dimineata cand mergeai catre undeva sau dupa masa cand veneai catre tinta. NU
Cand ai stat ultima data intr-o liniste asurzitoare, aceea liniste care face ca sunetul luminii care trece prin particulele de oxigen sa semene cu sunetul unui tunet cand brazdeaza cerul intunecat.
Cand ai stat sa auzi cum fiecare bataie de inima scoate un gand nou, o amintire veche si un sentiment uitat? Cand ai stat sa privesti in spate, in oglinda si apoi in fata sa te intrebi de unde vii, ce ai ajuns...si unde te vor duce pasii tai?
Ma uit la incalcitura din urma mea...si ma intreb daca pot sa numesc acea nebunie drum? Ma uit si ma intreb daca pot sa numesc acel traseu cale? Atatea rascruci, atatea intersectii, atatea reintoarcei pentru a incerca sa o iei din nou dintr-un anumit punct, si de ce? Doar pentru ca nu am inteles ca fiecare decizie este bun luata la momentul la care a fost luata?
Inima inca imi bate, voi merge inainte, voi incerca sa imi tin cat mai drept drumul, nu voi regreta...e primavara am ghiocei in fata casei si in gradina totul e curat pregatit pentru ca natura sa prinda viata...
E un nou inceput...stau si ma gandesc la ceea ce va urma
