Legenda anotimpurilor

Azi ne aducem aminte de copilarie:

LEGENDA ANOTIMPURILOR

A fost odata ca niciodata o bunica si un nepot. Iar nepotul cam facea mofturi la mancare.
- Hai Alexandre, mananca sa te faci mare

Un pic pentru mama
Un pic pentru tata
Un pic pentru bunica care sta-n Saftica
Copilului ii plac
Da-’l doare la stomac

Zice bunica.
-Spune-mi, bunicuto, o poveste, c-am mancat ! tu spui povesti asa frumoase…
-Bine, daca ma rogi frumos o sa-ti spun. Asculta :

Povestea s-a intamplat de mult, in vremuri despre care nimeni nu-si mai aminteste nimic. Eu stiu de la o raza de soare care incalzea pe atunci pamantul rece si uscat pentru ca atunci nu era nici vara nici iarna nici toamna sau primavara, era doar pamantul uscat incalzit zi de zi la fel de razele soarelui.

-Si nu aveau poienite cu flori ?
-Ei, or fi avut candva dar atunci nu aveau.
-De ce ?
-Asculta si o sa afli. Asa… si cum spuneam, pamantul era tot o mare imparatie peste care domnea un imparat batran, batran. Avea el patru fiice care nu semanau nici un pic una cu cealalta. Primavara era cea mai mare dintre ele : o fire ciudata, visatoare, cand linistita, cand nastrusnica, dar cu o inima buna si suflet ales. Vara era o copila tare zburdalnica, iii… ce zburdalnica era ! Asa ca tine : toata ziua canta, radea, se plimba si aducea peste tot veselie. Toamna era o fata trista care tot timpul facea pe rautacioasa de parca mereu ii ploua si ii fulgera ; in realitate avand un suflet bun. Mezina, Iarna, era o fetisoara micuta si jucausa. Toti o iubeau pentru ca dorea ca lumea sa fie fericita. Dar in palat tot nu era voie buna.

-Dar de ce nu era voie buna ? intreba Alexandru.
-Pai ce farmec sa aiba viata fara pasari, fara soare si fara flori ? zise bunica.
Ei, si cum ziceam, fetele se plictiseau iar imparatul nu stia ce sa le mai faca.
-Ce aveti, fetelor ? Ce-I cu voi ? Ce nu va place ? Va plictisiti ? Atunci treceti la culcare ! zise Imparatul.
-Nu, nu, nu ! eu nu vreau ! zise Toamna, eu raman sa ma joc. Voi n-aveti decat sa va culcati.
-Of, fata draga, ce ai oare ? Eu tot nu pricep. Parca nu am eu destule griji : ca pamantul e uscat, ca graul nu incolteste… Asta e tot ce-mi lipsea !

Intr-o noapte Primavara a avut un vis : se facea ca Zana Visului intra in camera ei si o roaga sa ramana acasa a doua zi. Degeaba au tras surorile ei de ea ca sa iasa afara. Primavara a ramas in casa si se uita pe fereastra. Si cum statea pierduta in visare a auzit un falfait si un glascior care se ruga de ea :
-Apa ! Un strop de apa, te rog !
Primavara a alergat si I-a adus.

-Multumesc ! zise inviorata randunica. Esti tare buna. Dar de ce te uiti asa la mine ?
-Pai ce fel de aratare mai esti si tu ? Ca de mers nu mergi, maini n-ai, dar n-ai nici labe, gura n-ai dar…
-Hei, nu te mai minuna atat ! Eu sunt o randunica : o pasare, nu merg, zbor. Am aripi si cioc. Asta ca sa te lamuresc.
-Da ? si de unde vii? Zise mirata Primavara.
-De departe, dintr-o alta lume, dintr-un alt taram : cu pasari, cu flori, cu muguri, cu susur de izvor cu…
-Stai, stai, stai ! Ce-s astea ? Ca n-am mai auzit de asa ceva !
-Cum ce-s astea ? nu stii ce-s mugurii ? zise randunica si privi pe fereastra.

Vai ce lume ! Pai nu ma mir. Nu stiu sa-ti explic, dar lumea e frumoasa : cu oameni veseli, soare cald si bland. Dar acum trebuie sa plec.
-Nu pleca ! stai ! Spune-mi, lumea mea n-ar putea sa fie la fel ca a ta ? o intreba Primavara.
-Ba cred ca da !
-Si eu pot face ceva pentru ea, pasare mica ?
-Da, cred ca da !
-Ce ?
-Nu stiu. Dar cred ca Zana Visului iti poate spune.
-Si unde o gasesc pe Zana Visului ?
-Nici asta nu stiu. Dar tu vrei sa faci ceva folositor oamenilor ? caut-o si-ti va iesi in cale, si acum la revedere ! Iti urez noroc !

-Drum bun, pasare mica, si-ti multumesc ! zise Primavara.
-Cu cine vorbesti ? intreba Vara care tocmai intra in camera. Ce tot ai ? Hai, nu fii trista ! Bucura-te, razi, canta, fii fericita asa ca mine !
-Cum sa fiu fericita, acum cand stiu ca putem trai altfel ?

Si Primavara ii povestii Verii tot ce se intamplase.
-si acum vreau sa plec sa o caut pe Zana. Tu spune-I tatei si roaga-l sa ma ierte ca plec fara sa-I cer voie. Nu cred ca m-ar lasa…
-Ia-ma cu tine, zise Vara. Vreau sa fiu si eu de folos oamenilor.
-Nu pot, ii raspunse Primavara. Doar tu ma intelegi si l-ai putea convinge pe tata sa ma ierte. Iarna e prea mica si Toamna… Ramai acasa !
-Du-te, poate vei reusi. Drum bun !
-Ramai cu bine !

Si a mers domnita, a mers, drumul era lung si greu, copacii o zgariau cu crengile lor uscate, pietrele drumului ii raneau picioarele, dar ea a indurat totul cu rabdare si vointa, sperand ca va reusi.
Si a ajuns la o casuta mica, mica ca pentru pitici.
-A ! Ia te uita, o casuta ! Ce-ar fi sa intru si sa ma odihnesc ?
Primavara a batut la usa si vazand ca nu primeste nici un raspuns a intrat. In casa, ce sa vezi ? Doi pitici stateau la masa. Unul era Balbaici care, asa cum ii spune numele, se balbaia tot timpul :

Un pitic balbait
Putintel cam aiurit
Vru sa taie amigdalele unui tantar
Ţantarul se revolta
Si nasul I-l intepa
Migdalificului balbait
Tare tare zapacit

Iar celalalt era Voie Buna.
-Cine esti ? Ce cauti aici ? o intrebara piticii.
-Imi pareti niste pitici buni si am sa va spun. Sunt Primavara si am plecat sa aduc fericirea oamenilor.
-Fe-fe-fericirea cui ? intreba Balbaici
-Moara stricata, tine-ti gura odata. Si cum o sa o aduci, Primavara draga ?
-Am sa o caut pe Zana Visului si am sa o rog sa ma ajute sa fac florile sa rasara, sa inmugureasca copacii, sa fie peste tot verde.
-Na-na-nai sa poti zise ingrozit Balbaici.
-De ce ?
-Din cauza spiridusului cel rau. El a furat de mult florile si padurile si le-a ascuns.
-Cum ?
-To-tot a ascuns.
-Tot-tot tot tont e, uf, c-am inceput sa ma balbai si eu ! zise Voie Buna. Lasa-l in pace si asculta-ma, noi putem sa te ducem intr-acolo. Vrei, Primavara ?
-Vreau. Duceti-ma !
Si piticii au plecat cu Primavara ca sa ajunga la Zana Visului si sa scape pamantul de vraja Spiridusului cel Rau care

Era un spiridus din smarc
De soi neinsemnat si stramb
Asezat pe un butuc
Canta ca un broscoi nauc
Acel spiridus din smarc.

-Ce se intampla aici ? cine ma tulbura ?
-Vai peste cine am dat ! Sa ne ascundem, zise Voie Buna.
-Hei, voi, ce cautati aici ?
-Sunt Primavara !
-Fas !
-O caut pe Zana Visului ca sa ma ajute sa dau viata pamantului uscat. Asta caut, zise Primavara.
-Nu ! Niciodata ! Pamantul e sub puterea mea si asa va ramane iar tu sa te prefaci acum pe loc intr-un… intr-o…

-Trebuie sa-l oprim, sari Voie Buna.
-Cu-cum ?
-Uite-asa : ia oglinda asta si pune-I-o in fata ! Asa ! Taci odata !
Si spiridusul vrajit de propriile-I cuvinte si de propriul chip a amutit pe data.
-Haideti sa plecam mai repede de-aici ca vraja n-o sa-l tina mult !
Au plecat din nou prin padure si cand au ajuns la o rascruce Primavara si-a luat ramas bun de la pitici plecand pe drumul ei. Si a mers ea drum lung pana ce ostenita, intristata, s-a asezat intr-un tarziu sa se odihneasca.
-O, Zana, Zana, unde esti ? intreba Primavara sleita de puteri.
-Aici ! M-ai chemat si am venit. Gandul tau m-a adus. Eu stiu ce gandesti numai ca visul tau s-ar plati scump.
-Oricat, orice, oricum numai ajuta-ma !
-Da pamantului zambetul tau si el va inflori, da-le albeata pielii tale copacilor uscati si ei vor avea flori si muguri. Da glasul tau izvoarelor si seninul ochilor tai cerului iar pasarile le voi aduce eu. Dai toate astea ?
-Le dau !
-Copila cu suflet nobil, voi face in asa fel ca oamenii sa nu te uite. Atata timp cat pamantul va fi asa cum l-ai impodobit tu jertfindu-te, oamenii vor fi fericiti si te vor numi anotimpul Primavara.

Ei si in acest timp fetele se intrebau unde o fi Primavara. Si cum sporovaiau ele, observara schimbarile petrecute in natura.
-Ati vazut ?
-Au inflorit copacii ! A-nverzit gradina ! Susura izvorul !
-Daca I s-a-ntamplat ceva Primaverii ? zise Vara.
Si zilele treceau iar banuiala ce se infiripa in sufletul Verii devenea certitudine iar ea plangea tot timpul. Pana cand intr-o zi a aparut Zana Visului care I-a spus ca Primavara a daruit lumii viata ei.
-Presimteam asta, Zana. In amintirea ei vreau si eu sa ma preschimb intr-un anotimp.
-Atunci, zise Zana, roadele pe care Primavara le va face sa rasara, tu, Vara, le vei coace, culoarea parului tau va fi culoarea fructelor coapte, lumina ochilor tai verzi va fi culoarea poienelor, iar pamantului, soarelui, lumii intregi voi darui caldura sufletului tau.

Intre timp cele doua copile ramase il suparau si mai tare prin joaca lor nepotolita pe batranul imparat. Si cum se juca Toamna vazu o floare frumoasa, frumoasa si o rupse.
-Ha-ha-ha ! Domnita, eu sunt Spiridusul stapanul pamantului. Zana visului m-a preschimbat in floare pana cand un om ma va rupe. Tu ai rupt vraja dar nu-ti multumesc. Asta pentru ca nu-mi sta in fire dar si pentru ca te urasc. Surorile tale mi-au luat imparatia, au acoperit-o cu iarba si flori, dar eu ma voi razbuna pe tine, te voi preschimba intr-un anotimp ca si ele, dar care va usca frunzele copacilor, iarba campurilor, florile gradinilor, care-si va plange neincetat tineretea pierduta, care va face pamantul sa fie asa cum a fost : rece si uscat, care va alunga pasarile, care…

-Destul ! Zana, ajutor !
-Asa e. destul. Nu plange, nu ploua Toamna draga, zise Zana. Si fiindca, Spiridusule, stii ca nu pot face nimic ca sa-ti desfac vraja, in schimb am puterea sa o fac anotimpul roadelor, al belsugului, al bucuriei implinite. Sa piei din ochii mei Spiridusule, sa nu te mai vad, aratare fara suflet ce esti !

Si astfel Toamna s-a transformat in anotimp, iar Iarna suferea tot mai mult. Dorul de surori o mistuia. Intr-o zi Zana I-a iesit in cale :
-Ce pot sa fac pentru tine ? Vrei sa te preschimbi si tu intr-un anotimp ?
-Da, dar ce-as mai putea da eu lumii ?
-Totul e sa vrei. Vei fi anotimpul care va acoperi pamantul cu o mantie alba de zapada, care va ocroti semintele viitoarei primaveri. Tu vei fi cel mai drag anotimp copiilor.
-Si tata ? Doar eu I-am mai ramas.
-El va fi Mos An si va dainui alaturi de voi. Ce zici ?
-Primesc, Zana buna, dar nu vreau sa ma crezi razbunatoare. Spiridusul cel rau va ramane nepedepsit ?
-Il voi preface eu intr-un vant numit Crivat care va fi supusul tau. Vei sti tu sa-I platesti pentru toate cele facute !
-Multumesc, Zana !

De atunci cele patru surori sunt anotimpurile pe care le stie o lume intreaga. Crivatul este supusul iernii, randunica vesteste primavara, vara este la fel de fierbinte ca inima printesei care-I poarta numele iar crizantema in care fusese prefacut spiridusul este singura floare a toamnei.

Aceasta poveste va strabate veacurile aratand ca atunci cand doresti cu adevarat fericirea omenirii nici o jertfa nu este prea mare si nimic nu e de nebiruit.
-Si Zana ? Cu ea ce s-a intamplat ? intreba Alexandru.
-Zana este idealul care te ajuta si-ti da puterea sa reusesti. Priveste oamenii de astazi. Toti au o dorinta, un ideal, asta le da si le va da mereu puteri. E ca o zana din vis. Numai ca visul lor va fi intr-o zi realitate. Si acum la culcare !

Somn usor, vise placute, pui mic ! ii spuse bunica nepotului.

Daca ti-a placut apasa like, la articol, sau lasa un comentariu. Multumesc :)

Postări populare de pe acest blog

Ce inseamna sa fii binecuvantat

Azi trecem pe paranormal - Nodurile Hartmann