Fiecare cu comoara lui

Un cerşetor stătea la marginea unui drum de mai bine de 30 de ani. Într-o zi, trecu pe acolo un străin. „Te înduri să-mi dai un ban?”, murmură mecanic cerşetorul, întinzându-i vechea lui şapcă de baseball. „Nu am nimic să-ţi dau”, spuse străinul. „Dar pe ce eşti aşezat?”, întrebă acesta. „Un gunoi”, răspunse cerşetorul. „E doar o cutie veche. Stau pe ea de când mă ştiu.” „Te-ai uitat vreodată înăuntru?”, întrebă străinul. „Nu”, răspunse cerşetorul. „Ce rost are? Nu e nimic în ea. “Uită-te înăuntru”, insistă străinul. Cerşetorul reuşi să ridice puţin capacul. Şocat, nevenindu-i să creadă, văzu că toată cutia era plină cu aur.

Suntem de atatea ori doar niste banali cersetori. Intalnim in viata oameni care reusesc sa ne deschida ochii, care reusesc sa ne faca sa ne uitam in noi, in inima noastra. Dar au asa o munca grea de facut. Noi ne apucam de obiectat, credem ca stim, dar nu stim, credem ca putem, dar nu putem...suntem niste cersetori incapatanati.

Imi place deseori sa fac un exercitiu extrem de interesant. Imi place sa ma plimb pe strada si sa privesc oamenii pe langa care trec. Dar sa ii privesc incercand sa inteleg ce se intampla in mintea lor in acele momente. Si sunt oameni de care imi place cel mai mult sunt cei in care pot sa citesc bucurie, pace si dragoste. Sunt niste oameni care sunt simplii, sunt absolut sigur ca nu au bani multi, sau pozitie sociala inalta, sunt doar niste oameni simpli, dar au aceea fericire care ii fac sa radieze.

Sunt oamenii care au descoperit comoara lor, nu comoara acestei lumi. Sunt oamenii care au inteles ca avem o comoara in noi a carei bogatie transcede timpul, valorile lumii acesteia si neajunsurile din ea. Cu totii stam pe o comoara.

Democritus (un filosof care a trait in sec IV I.HR.) spunea asa: Fericirea omeneasca nu vine nici de la desfatarile trupului, nici de la bani, ci de la o viata curata si plina de chibzuinta.