Baubau

Imagine preluata de AICI Azi am gasit pe facebook un text frumos u sfaturile unui copac catre noi: 1. Nu contează cum te naști, trist ca o salcie, puternic ca un stejar, mândru ca un arțar, găsește-ți abilitățile și apoi dezvoltă-le. 2. Fii flexibil . Dacă un copac ar rămâne rigid, crengile s-ar rupe, tocmai de aceea copacii se mișcă o dată cu bătaia vântului, apoi revin în poziția inițială și mai puternici. 3. Bucură-te de vremurile ploioase . Nu numai că vei aprecia mai mult soarele, însă vei crește frumos. 4. Fii recunoscător în fiecare zi! Un copac nu uită asta. Când răsare soarele, când copiii se joacă lângă el, când păsările își găsesc refugiu și cântă de pe crengile de sus, copacii, în semn de mulțumire, înfloresc. 5. Renunță la frică! Dacă s-ar teme copacii, ar rămâne cu frunze vechi și putrezite, însă ei au curajul să le dea drumul și să accepte altele noi. 6. Tinde spre înălțimi, bucurându-te de ceea ce faci acum. Tot timpul vei mai avea ce să înveți și ...

Moare cate putin cine se transforma in sclavul obisnuintei, urmand in fiecare zi aceleasi traiectorii; cine nu-si schimba existenta; cine nu risca sa construiasca ceva nou; cine nu vorbeste cu oamenii pe care nu-i cunoaste. Moare cate putin cine-si face din televiziune un guru. Moare cate putin cine evita pasiunea, cine prefera negrul pe alb si punctele pe “i” in locul unui vartej de emotii, acele emotii care invata ochii sa straluceasca, oftatul sa surada si care elibereaza sentimentele inimii. Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este nefericit in lucrul sau; cine nu risca certul pentru incert pentru a-si indeplini un vis; cine nu-si permite macar o data in viata sa nu asculte sfaturile “responsabile”. Moare cate putin cine nu calatoreste; cine nu citeste; cine nu asculta muzica; cine nu cauta harul din el insusi. Moare cate putin cine-si distruge dragostea; cine nu se lasa ajutat. Moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si de mila si detestand ploaia care nu...

O povestire: Micul Suflet dupa Neale Donald Walsch - The Little Soul and The Sun si azi o sa pun prima parte pentru ca e mai lunga. O data ca niciodata, a existat un Suflet Mic care i-a declarat lui Dumnezeu: - Stiu cine sunt! Si Dumnezeu a raspuns: - Ce-mi spui e minunat! Si cine esti tu? Sufletelul a strigat : - Eu sunt Lumina! Dumnezeu a zambit cu drag: - Ai dreptate! Esti, intr-adevar, Lumina. Micul Suflet era extrem de fericit; tocmai deslusise misterul pe care intreg Regatul dorea sa-l descopere. - Uau ! spunea Micul Suflet, asta e grozav! Dar curand, doar a sti nu i-a mai fost suficient. Micul Suflet a inceput sa-si doreasca sa fie ceea ce tocmai descoperise ca este. Si astfel, Micul Suflet a mers din nou la Dumnezeu (ceea ce nu e deloc o idee rea pentru sufletelele care-si doresc sa fie Ceea ce Sunt cu Adevarat) si i-a spus : - Acum, ca stiu ce sunt, pot sa si fiu ceea ce sunt ? - Adica vrei sa FII Ceea ce ESTI cu Adevarat? il intreba Dumnezeu. - Pai, ras...