Broscuta i-a spus printesei:
- Odinioarã am fost un print chipes, dar m-a blestemat o vrãjitoare hâdã. Un singur sãrut din partea ta ar fi suficient sã-mi redea vechea înfãtisare, dupã care ne vom putea cãsãtori si ne vom muta în castelul în care locuieste mama mea. Si-atunci vei putea gãti, spãla si legãna micii prinþitori care ni
se vor naste, trãind astfel fericitã pânã la adânci bãtrâneti.
În seara aceea, printesa a mâncat pui de baltã la cinã!
Vremurile se schimba....ceea ce a fost odata acum nu mai este...si ceea ce odata aducea fericirea acum nu mai aduce.
Si ca sa-mi intaresc afirmatia nu trebuie sa merg mai departe de copilaria mea...eu m-am nascut catre sfarsitul primului an de casatorie al parintilor mei. Dupa ce m-am nascut eu la 2 ani a venit prima mea sora...dupa care a urmat la 6 ani urmatoarea si binenteles la 18 ani bucuria familiei...cea mai mica.
Pentru mami cea mai mare bucurie a fost sa isi creasca copiii...stiu ca niciodata nu a lipsit mancarea gatita, sau sfatuile la nevoie, sau pupaturile cand veneam plangand acasa ca mi-am rupt, spart, luxat ceva. A fost acolo sa se ingrijeasca de mine...sau sa ma pedepseasca...in functe de caz.
Copiii din ziua de azi...ii vad cu cheia agatata de gat singuri pana la nu stiu ce ora....mancarea gatita nu mai este necesara pentru ca exista fast-food si microunde... Nu stiu ce si cum sa zic...dar mi se pare o prostie....mai ales faptul ca nou nu mai prea exista copii ci acestia trag mai mlt catre legume....la 12 ani fumeaza si bea....la 15 se drogheaza si la 19 al doilea copil.
Inteleg nevoia venitului in casa...dar ma gandesc si la partea in care acea generatie va fi generatia care va lua deciziile majore in tara noastra...asa ca tara copiilor, copiilor nostri va fi....ce?
Meditatia lui Baubau
"Omul are in fata lui un viitor, un viitor de nebunie si de pericol, dar si unul de speranta si forta." (J. D'Ormesson)
Va doresc o viata plina de speranta
Emy
